16.7 C
Bucharest
April 13, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Imigrantii

Exista doua tipuri de imagini. Cea a fetei palestiniene izbucnind in plans cand Angela Merkel pare sa-i surpe speranța unei permanențe in Germania, unde ajunsese după destule peripeții. Sau, foarte dferită de aceasta, cea a unui african (sau asiatic) care calcă cu mașina, pe o trecere de pietoni din vreo țară occidentală, un pieton fără vină ori, noaptea într-un parc, violează o localnică. In primul caz, imigrantul e o victimă care stârnește mila oricărui om sensibil. Scapă de război, de sărăcie, sau de amândouă la un loc, precum fata palestiniană chinuită de infirmități cu atăt mai invalidante prin tabere de refugiati din Liban ori Siria. E cu atat mai vrednic de o mână de ajutor cu cat se integreaza, respectuos, in tara gazda: îi invață limba, îi respecta legile, îi e recunoscătoare pentru sprijin – e, din nou, cazul tinerei palestiniene.

In al doilea caz, imigrantul e un pericol, un om înrăit de situația lui precară, actionand uneori ca si cum nu ar avea nimic de pierdut, mai degraba ca intr-o junglă decat in cadrul unei civilizații care protejeaza viața, demnitatea si avutul membrilor săi. Corespunzator acestor doua imagini exista doua mari optiuni politice, in asa masura incat una din principalele teme de disputa la nivel european, atat in cadrul UE, cat si in politica interna a statelor, e cea a imigratiei.

Sa recunoastem ca ambele pozitii au legitimitatea lor. Solidaritatea fata de fugarii impinși de războaie, sărăcie, dictaturi, epidemii e umană, mai ales pentru o Europa obisnuita timp de doua milenii cu exigențele creștinismului. Europenii insisi au trait prea adeseori astfel de drame ale dislocării geografice. Ultimul razboi mondial a insemnat, pe langa victimele militare si civile, milioane de refugiati, multi obligati sa-și schimbe in cele din urma țara de rezidență. Mai aproape de noi, razboaiele din fosta Iugoslavie au presupus alte sute de mii de refugiati, fugiti de perspectiva masacrelor.

Cat despre sărăcie, românii înșiși cunosc la ora actuală ce înseamnă să plece cu sutele de mii in statele occidentale `la muncă`, desori lasandu-si copiii sa creasca singuri in țară. Aceasta solidaritate are, prin urmare, destule temeiuri, cu atat mai mult cu cat exista si clare beneficii economice: forță de muncă mai ieftină si dispusa la activități putin calificate, o necesitate in societăți mai stratificate si cu economii dinamice. Nu e de neglijat nici chestiunea sporului demografic, de multi ani o reală problemă in Europa. Desigur, exista si bemoluri semnificative: perioadele de criză si de implicita crestere a șomajului conduc la o concurență care-i poate dezavantaja pe localnici. Fara a mai vorbi de inevitabilul melanj cultural, cu toate necunoscutele sale. Cazul islamic e doar cel mai epatant, datorita debușeului său terorist actual, dar chestiunea e mult mai vastă și de perspectivă. Europa viitorului, incluzand un numar mare de urmași ai imigranților, s-ar putea sa renunțe la mult mai mult decat e dispusa astazi sa accepte in privinta schimbarii identității sale culturale. Iar aceasta e o problema chiar mai serioasa decat cea stringentă, legată de securitatea propriilor cetățeni.

Dincolo de cazurile care sar in ochi, criminalitatea imigranților nu e neaparat mai agresiva decat cea a localnicilor. Acum cativa ani, cand imigranții români din Italia erau demonizați de presă drept o hoardă de invadatori criminali, un ONG local a publicat o statistica a violurilor din peninsula. Majoritatea făptașilor erau italieni, deseori chiar rude ale victimelor. Dar ar fi iresponsabil si a ignora provocarile specifice unui flux migratoriu in crestere.

Imigrația ramane insa o problema si la nivelul UE, divergentele fiind uneori acute. Dovada si recentul acord cu privire la redistribuirea marelui numar al celor deja patrunsi in tarile cele mai expuse, Italia si Grecia. De fapt, polarizarea politica stanga-dreapta a evoluat in majoritatea tarilro europene spre noi criterii de diferentiere, printre care pozitia fata de imigratie are un rol din ce in ce mai semnificativ. Dreapta in general promite `ziduri`, in timp ce stanga denunta presupusul rasism al adversarilor politici. Ce se intampla insa in Romania? Desi pozitia sa oficiala in domeniu nu e foarte explicita, deocamdata nu si-a exprimat o prea mare disponibilitate de a primi un numar semnificativ de imigranti. Printre tarile cele mai sarace din UE, nici nu reprezinta, in general, decat un spatiu de tranzit pentru majoriatea celor ce viseaza la civilizatia mai prospera a Occidentului. In plus, in ciuda retoricii obișnuite, românii sunt predispuși la atituduni xenofobe. Chiar daca nu-i caracterizeaza stilul mai tranșant si mai provocator al ungurilor, care de curand au inceput constructia unui zid de protectie la granita cu Serbia, in cazul in care numarul imigranților străini ar crește vizibil, integrarea lor socială ar fi supusă unor presiuni suplimentare. Românii – ca și altii din spațiul central si est-european – convietuiesc intr-un mozaic de minorități, ceea ce ii face sa fie mai sensibili la evolutia configurațiilor etnice. La aceasta se adauga chiar si tendințe de rasism, acum mai mult subterane, dar care nu sunt de neglijat pentru viitor. In fond, nici un partid politic autohton nu are o strategie pentru o redefinire, vizionară, a identității culturale a societății românești.

Related posts

Fatalul accident al clasei politice

Dura Lex, Sed Lex

Micul dictator şi marele partid