18.9 C
Bucharest
October 23, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Ipocrizie

Ceea ce e surprinzator de decisiv in actuala `criză a migranților` e manipularea emoțiilor. Chiar si oamenii politici care se declara favorabili primirii imigranților și sunt la putere in respectivele țări, deci sunt capabili sa ia decizii in sprijinul acestora, nu intervin decat dupa ce acestia au trecut prin încercările unui drum epuizant si periculos. Drum care pentru unii inseamna moarte, prin înecare, asfixiere, împușcare, etc. Iar pentru multi alții un test de supraviețuire.
De ce e nevoie de un asemenea test? Pentru a trezi conștiințele? Prea puțin. Mai degrabă, in schimb, pentru a folosi morții respectivi ca șantaj emoțional in scopuri politice. Adevarul e ca disputa politica in majoritatea țărilor europene s-a polarizat, printre altele, in mod excesiv in raport cu acceptarea sau respingerea imigrației. In asa masura incat `stânga` nu se poate opune in aceasta privință direct `dreptei` decat facand apel la imagini sfâșietoare cu victimele acestei imigrații ilegale de masă. O astfel de slăbiciune politică întreține o mare ipocrizie. De ce nu se stabilesc modalități legale de imigrare? Adaptate desigur fluctuațiilor migrațiilor. Dacă in Siria si Irak au loc atrocități cu precădere impotriva creștinilor, de ce nu s-a organizat o filieră legală de imigrare, mai ales spre țări care și-au exprimat oficial sprijinul? De ce au fost lăsați să riște un drum atât de lung? Mai ales ca o cale legala ar permite o selecție. Să nu ne temem de acest cuvânt. Oricum are loc o selecție: doar unii pleacă, doar unii rezistă. Doar ca acum aceasta selecție pare mai degrabă darwinistă, in timp ce o selecție mai rațională ar mai reduce din implicitele discriminări, mai ales cele viitoare, o data cu stabilirea imigranților in noile țări, discriminări care sunt mai de temut decat cele actuale. Problema nu este selecția, ci criteriile acesteia. Dar, paralizată de corectitudine politică, retorica europeană e incapabilă să dezbată realist multe din fenomenele serioase cu care se confruntă. Imigrația e una dintre acestea. A-i respinge pe toți sau a-i primi pe toți e la fel de utopic. De ce se tem insa unii atat de mult de imigranți? De exemplu ungurii, care vor, in premiera europeana, să-i descurajeze pe toți cu ani buni de inchisoare. Istoria particulara a ungurilor ii predispune la psihoze colective de tipul `națiunii amenințate`. Cu minorități maghiare in statele vecine, Ungaria joaca cartea sâmburelui tare pentru o națiune împrăștiată și dincolo de granițe.
Ca orice ideologie naționalistă, și cea întreșinută de Fidesz ori Jobbik ascunde multă ipocrizie. Oare a uitat Viktor Orban de sutele de mii de unguri care au emigrat, de exemplu in 1956, după eșecul revoltei antisovietice? Dacă granița austriacă de atunci ar fi fost închisă ca și cea cu Serbia? In timp ce antisemiții din Jobbik uită ca ungurii care au ajuns celebrii in lume in atatea domenii au fost, multi dintre ei, evrei. Fiindca imigrantul nu e o ființă inferioară doar fiindca vine dintr-o țară in dificultate ori mai puțin dezvoltată. Oamenii au resurse pe care nu le putem prevedea in functie de originea lor etnică și geografică.
Oamenii migrează – e o realitate comună a istoriei. Europenii au migrat cu zecile de milioane pe continentul american. Românii de astăzi au migrat, tot la nivel de milioane, in țări occidentale. Aceasta dvedește ca exista o piață a muncii ofertantă. La fel s-a intamplat cu turcii care au emigrat in Germania acum circa jumatate de secol. Retorica `dreptei` e, din acest punct de vedere, inca o data ipocrită. Fiindca fie imigrantii sunt inferiori, si atunci nu exista riscul sa fure munca autohtonilor, rezumandu-se la cele refuzate deja de aceștia, fie sunt capabili, ceea ce contrazice rasismul cultural. Exista insa si o ipocrizie de fond a `stângii`, care promovează discriminatoriu anumite valori in detrimentul altora, la fel de legitime. Nesocotirea valorilor spirituale – care nu se rezumă la cele strict religioase – e un alt punct extrem de vulnerabil al retoricii europene actuale. Integrarea nu poate fi niciodata doar socială, dimensiunea spirituală și culturală nu sunt marginale. `Alteritatea` nu e bună in sine, e doar o provocare cu final deschis. Concurența valorilor de orice fel, politice, economice, spirituale, e salutară. De aceea trebuie apărată cu orice preț, chiar si cu cel al acuzelor de insidioasă discriminare. Să nu uităm ca o valoare are forță in masura in care corespunde unei reale vocații a responsabilității. Iar miza politicii e tocmai exercițiul responsabilităților comune.
Parțial, chestiunea imigrației exacerbate are si o dimensiune geopolitică. Mulți din cei ce incearca acum sa treaca granițele UE provin din regiuni unde are loc o confruntare in numele a diferite forme de Islam radical impotriva unor asa-numite influențe occidentale. Gestiunea celor doua razboaie conduse de americani, in Afganistan si Irak, apoi sprijinul acordat revoltelor din alte țări arabe, e de reevaluat dincolo de înșelătoare retorici belicoase si panicarde. Poate exemplul mai recent al Suediei, care la nivelul politicii externe a riscat cateva conflicte diplomatice in numele unor valori occidentale, ar fi demn de urmat. Altfel ipocrizia diplomatică va submina pana la urma credibilitatea europeană. Europenii au devenit prea ipocriți – iată un diagnostic demn de luat cat mai curand in serios.

Related posts

Puzzle electoral. Puzzle de putere. Puzzle de vieţi.

Activisti si tehnocrati

Jocul de-a granitele