14.6 C
Bucharest
February 25, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

România, la confluenţa lumilor

Lumea se schimbă…

Lumea în care trăim în acest moment a început să alunece pe panta unor schimbări care pot avea un deznodământ ireconciliabil pentru întreaga omenire.
Marile puteri ale lumii, Vestul şi Estul (pentru că orice privire sau analiză atentă scoate fără efort la lumină faptul că, în acest moment, lumea se împarte între Orient şi Occident) se află într-o încleştare de forţe fără precedent din ultimii 70 de ani de cel de al Doilea Război Mondial.

Cândva, Napoleon spunea că Orientul îşi aşteaptă conducătorul.
Acum, putem spune că lumea îşi aşteaptă conducătorul, iar Orientul este locul care pare-se că va tranşa această nouă ierarhie mondială a puterii.

Modelul tensiunilor care au generat conflictele ce au dus la cele două Războaie Mondiale seamănă în detalii cu cel care acum tinde să materializeze cea de a treia conflagraţie mondială- ameninţarea pe care un stat sau o o viziune extremistă a unui grup de state sau oameni ai acelor state o are asupra modului în care este condusă lumea.

Iar în tot acest tablou beligerant, România, ca parte a unei Europe care nu numai că oferă un sprijin total celor implicaţi în războiul împotriva terorismului şi al anarhiei orientale, dar se şi implică politic, militar şi uman în acest conflict, este prinsă în tot acest vortex de forţe, într-o poziţie dacă nu incomodă, cel puţin neprivilegiată.

Lucru care s-a reflectat chiar în aceste zile la Bruxelles unde s-a discutat regândirea întregii paradigme europene. De aici încolo, Europa se va împărţi în două. Cea a Vestului, alcătuit din cele 19 ţări care vor forma nucleul de coeziune european, şi restul, statele care, deşi europene teritorial, se vor afla la periferia acestui nucleu. Iar separarea se face de pe considerentele unei componente esenţiale- problema fiscalităţii- dar care maschează în fond adevărata motivaţie pentru care Europa simte nevoia acestei închideri.

Astfel, se ajunge la izolare, cu un continent fasciculat în funcţie de poziţiile fiecărui stat, urmând ca ţările care nu au întrunit toate standardele de aderare cu toate prerogativele pe care celelalte 19 state le impun să se confrunte cu o derivă evidentă, fără plasa de siguranţă care s-a dorit a fi până acum Uniunea Europeană.

Totul, pe temeiul ciocnirilor dintre Est şi Vest. Acest izolaţionism tinde să protejeze toate statele considerate performante de orice imixtiune rezultată din ciocnirea celor două blocuri.
Cu atât mai mult, în aceste condiţii, România se află într-o situaţie în care, dacă până acum era incertă, acum, aceasta este definitiv tranşată.

Suntem în afara noii cetăţi europene!
Însă, România nu se află la prima întâmplare de acest fel.

În Primul Război Mondial, România a fost văduvită de şansa de a se poziţiona echidistant şi favorabil în raport cu ţările implicate în acel conflict militar din cauza fricţiunilor şi inadvertenţelor din sânul clasei politice a timpului şi din cauza felului în care conducătorii ţării din acele vremuri au ştiut, au vrut sau au putut să susţină în faţa marilor puteri ale lumii punctul de vedere naţional, interesele statului român, şi nu pe cele ale politicului.

Iar povestea se repetă şi după aproape 30 de ani, la declanşarea celui de al Doilea Război Mondial.
Surprinsă de o afiliere filo-germană puternică şi cu o sumedenie de garanţii din partea marilor puteri europene, România se trezeşte în mijlocul unui război în care este nevoită, ca şi prima dată, să încalce orice demnitate şi verticalitate ale unui stat cu capacitatea de a păstra onoarea unor înţelegeri şi a-şi apara propriile interese, fiind împinsă de deciziile aceleiaşi clase politice aservite propriilor interese într-o ambuscadă politico-militară din care va ieşi nu doar umilită şi marcată în istorie ca o naţiune trădătoare, lipsită de orice capacitate de a se reprezenta corect şi de a-şi apăra teritoriile, suveranitatea şi interesele statale, ci, mai ales, păgubită şi abandonată într-o istorie care va urma să fie scrisă cu ani grei de suferinţă şi împovărare.

Şi, iată-ne acum, la mai bine de 70 de ani de la acel moment cumplit, aşezaţi într-o postură care tinde spre o repetitivitate halucinantă.
Între un bloc estic preocupat să îşi extindă hegemonia şi un bloc vestic care se zbate să îşi păstreze poziţia de forţă şi putere, între un Orient aflat în situaţia unui butoi cu pulbere, care îşi întinde din ce în ce mai mult şi mai departe umbra ameninţătoare, infiltrându-se până în inima statelor europene, România continuă să facă ceea ce a ştiut să facă dintotdeauna- să fie maidanul de joacă al clasei politice autohtone.

Când întreg Orientul a devenit un imens vulcan gata să erupă, când civilizaţia estică se ciocneşte şi se încleştează cu cea vestică pe viaţă şi pe moarte, România îşi trăieşte mai departe visul inept, cel al luptelor politice interne, meschine, fratricide şi distrugătoare pentru stat.

Clasa politică română pare desprinsă dintr-o altă lume şi pare că trăieşte pe alte coordonate terestre şi temporale.
Tot ceea ce mai poţi afla şi şti despre uraganul declanşat asupra Orientului este că România a devenit partener NATO cu prerogative, dar mai ales cu obligaţii, că există un scut anti-rachetă pe care structurile politico-militare române au fost de acord să-l găzduim pe teritoriul statului nostru, că rezerviştii români se tot mobilizează şi se demobilizează de vreun an încoace şi că ameninţările la adresa securităţii statului român sunt direct proporţionale cu gradul de implicare a acestuia în mişcările blocului militar vestic.

În rest, pare că nimic din ceea ce ameninţă lumea din afara graniţelor româneşti nu poate ameninţa lumea din interiorul lor.

În România, lumea se ocupă de politică, de alegeri, de făcut show-uri mediatice cu politicieni pe post de actori, de făcut partide şi de agitat apele şi aşa tulburi ale minţii românilor cu tot felul de chestiuni care au depăşit demult stupidul şi au intrat în zona de pericol.
Şi dacă cumva România va fi surprinsă iară în mijlocul unui alt război planetar, istoria va consemna, probabil, că ghinionul şi caracterul neamului acestei ţări au făcut ca România să pice iară la sorţii cei nefaşti ai istoriei.

Related posts

Atenţie, râul democraţiei este plin de crocodili!

Provocarile diplomatiei romane

Omul cu masa