24 C
Bucharest
September 16, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Islamul pe care nu-l intelegem

Cand prezentatoarea unei tv ruse anunța zambitoare ca cerul e senin in Siria, numai bun pentru bombardat, nu prevedea turnura tragica pe care o va lua noul război aerian. Nu peste mult timp, peste 200 de turiști ruși au fost uciși, cel mai probabil de o bombă răzbunătoare plasată în avionul cu care se întorceau din însoritul Egipt. Terorismul islamic a înregistrat o nouă victorie.

Și, din păcate, cu siguranță nu ultima. Totodată, în Turcia, candva un bastion al laicității în lumea islamică, în ultimele luni au murit iarași sute de oameni în contextul derivei autoritare a unui președinte mai aproape de modelul vechilor sultani decat de cel al unui lider democratic. Cât privește Siria, creștinii locali înca stau cu frica în sân de ceea ce s-ar poate întâmpla după dispariția actualului dictator, din păcate singurul lor protector. Ne place ori nu, Islamul e în ofensivă în multe regiuni ale lumii. Iar creștinii, priviți ca aliați ai `imperialismului` occidental, sunt principalele victime. Dacă, de bine de rău, musulmanii se stabilesc in numar din ce in ce mai mare in Europa, creștinii sunt constrânși să părăsească zone unde prezența lor a fost milenară. De unde vine atâta intoleranță?

Înțelegem încă prea puțin evoluțiile lumii islamice – religioase, politice, economice, culturale. Dialectica acestor schimbări nu poate fi înțeleasă doar prin analogii europene. Paradigma istorică e diferită. Trebuie să privim mai îndeaproape această lume, iar filmul poate fi un bun ghid. Ultima ediție a Festivalului Filmului Francez a prilejuit și un astfel de rar prilej. Publicul românesc din Cluj și București a putut cunoaște câte ceva despre realitatea algeriană de azi, grație filmului `Terasele`[The Rooftops], regizat de Merzak Allouache. Perspectiva e polifonică: cinci povești diferite se desfășoară simultan, în decursul unei aceleiași zile, pe acoperișurile terasate din cinci diferite cartiere ale Alger-ului. Ziua e împărțită în funcție de cele 5 rugăciuni musulmane obligatorii. Este fresca tenebroasă a unei societăți. Un om de afaceri își torturează, cu ajutorul a doi sicari, fratele recalcitrant față de proiectele sale.

Surprinși întâmplător de o echipă de filmare în căutare de o panoramă publicitară, nu vor ezita să-i ucidă și pe aceștia, pentru a nu fi deconspirați. Ce contează pentru ei trei cadavre în plus? Un propietar de imobil vrea să evacueze o familie aciuată pe acoperiș. Trei generații, dintre care doar bătrâna e în toate mințile. Fiica ei e încă traumatizată de amintirea vechilor violențe suferite ca ostatecă a unui grup de rebeli. Din violurile acelei experiențe a rezultat un băiat, acum un adolescent drogat, fără viitor. Presiunile exasperante ale propietarului sfârșesc într-o baie de sânge: e ucis într-o izbucnire de revoltă a femeii nebune. Chemat mai târziu de fiul îngrijorat al celui dispărut, un fost polițist, comunist în tinerețe, încearcă să mușamalizeze cazul, din dispreț față de victimă, pe care o asociază cu imaginea unei țări care și-a pierdut idealurile. Un grup de tineri muzicieni repetă tot pe un acoperiș, în singurul loc disponibil într-un oraș care nu le prea încurajează eforturile. Cântecul lor pune în balanță o iubire autentică printre atâtea altele artificiale. Solista grupului avea o admiratoare, care îi tot privea de pe un acoperiș vecin. La un moment dat intervine un bărbat violent – un soț sau un frate –, care o îndepărtează. Între cele două femei se născuse o afecțiune specială. Spre seară, rămasă singură, cântăreața asistă la neașteptata sinucidere a celeilalte. Pe un alt acoperiș, un alt aciuat își închiriază camera improvizată unui șeic care caută discreție pentru a oferi unor femei bogate ritualuri exorciste. Iar într-un alt cartier, un fost combatant, traumatizat de cruzimile și trădările războiului, trăiește înlănțuit într-o cușcă, hrănit ca un animal de către familie. Pe aceeași terasă, o rudă organizează întâlniri aproape conspirative, cu predici despre jihad.

Filmul este remarcabil prin această țesătură amplă care reunește oameni cu statut social diferit, cu practici religioase diferite, cu idealuri diferite, cu amintiri diferite. Sărăcie, superstiție, corupție, violență, disperare – toate se pot întâlni oriunde, dar întrepătrunderea lor e mereu specifică, corespunzătoare fiecărei societăți. Iar religia, să nu uităm, e doar unul din elementele ecuației și nu neapărat cel mai important.

O societate nu e niciodată omogenă, marcată fiind de nenumărate conflicte și de realități paralele. Încă o virtute a filmului este absența tentei ideologice: denunță fără a abuza de argumente demonstrative. Observă ca un sociolog, dar punând degetul pe răni. Diferențele față de lumea noastră europeană nu sunt atât de mari ca în cazul unei radicale divergențe de civilizație. Suntem toți oameni, cu cam aceleași probleme existențiale. Tocmai de aceea e și dificil să percepem corect astfel de deosebiri, fiindcă sunt mai discrete. Dacă un european ar vedea lunar câte un film ca acesta al lui Merzak Allouache, în 2-3 ani ar avea o percepție mai corectă asupra realităților din țările islamice.

Related posts

Umbrele din spatele primarului

Fraudare şi trădare

Abstinenta de la vot si inselarea alegatorilor