22.9 C
Bucharest
June 30, 2022
EDITORIALS IN ROMANIAN

Suspiciuni

Un bărbat a fost arestat si acuzat ca intentiona sa detoneze o bomba in timpul paradei de 1 decembrie in Targul Secuiesc.

Suspiciunea anchetatorilor a pornit de la o discutie pe jumatate cifrată intre membrii unui mic grup, unde se precizase chiar si locul unde sa fie amplasata bomba ori modalitățile de manevrare a acesteia, precum si de la calitatea suspectului de lider local al unei organizatii naționaliste maghiare cu declarate scopuri revizioniste. La perchezitia care a însoțit arestarea s-au gasit diverse materiale pirotehnice care, in opinia autorităților, erau suficiente pentru a provoca o explozie cu posibile victime.

Arestarea a fost urmată de mitinguri locale de susținere pentru cel acuzat `pe nedrept`, precum si de luari de pozitie a unor lideri politici maghiari in favoarea sa, dintre care nu a lipsit nici premierul Ungariei, Viktor Orban. Dar si o buna parte a publiciștilor a luat pozitie impotriva autorităților, bănuite de de a fi umflat un caz mult prea banal. Suspiciunea lor a vizat fie Serviciul Roman de Informatii (SRI), care ar fi incercat sa obțină un buget sporit tocmai pentru a fi mai eficient impotriva amenințărilor teroriste locale, fie chiar un plan ocult, cu implicații politice, de înveninare a relațiilor interetnice. Nu au lipsit nici opiniile contrare, care denunță o mult prea redusă activitate de prevenție in cazul extremismului maghiar.

Prea puțini au considerat ca respectivul grup chiar se pregatea sa puna in practica un asemenea plan si, totodata, că reprezinta o excepție chiar si printre diverșii naționaliști secui. Ceea ce ar trebui sa ne ingrijoreze cel mai mult este ca un simplu act de prevenție antiteroristă e privit inevitabil cu o mare doză de suspiciune. De către maghiari sau români deopotrivă.

A cui e vina pentru această lipsă de încredere? E adevărat că mult prea mulți ani anumite partide românești au pedalat pe o retorică naționalistă și panicardă, cultivând un discurs virulent antimaghiar. Nu echivala Adrian Năstase, la un moment dat, UDMR-ul cu mișcarea teroristă a lui Yaser Arafat? Nu cereau la infinit lideri de partide precum C.V.Tudor ori Gheorghe Funar măsuri dure împotriva minorității maghiare și nu conteneau cu jignirile și provocările?

E totodata adevarat ca succesul politic al lui Viktor Orban in Ungaria a dat aripi partidelor si grupusculelor extremiste, care s-au dezvoltat in toti acesti ani si in Romania. Noua ideologie naționalistă, sprijinită ani buni de o politică de stat, a avut si replicile sale mai puțin grijulii cu moderația diplomatică și mai temerare de a promova deschis revizionismul. Nu e de mirare că unii se pot gandi, la un moment dat, sa treaca la actiuni mai provocatoare. Violenta terorista nu e o specialitate islamică, cum pare acum. Grupari teroriste cu motivații naționaliste, religioase sau ideologice au însangerat Europa ultimei jumătăti de secol. Activitatea unora s-a resorbit dupa ani de vârf, dar a fost nevoie de eforturi politice și polițienești susținute.

Ca orice populație devenită, prin modificarea granițelor, din membră a unei majorități privilegiate, o simplă minoritate uneori discriminată, nici maghiarii nu sunt încântați că trebuie să trăiască în România. Din păcate nici românii nu s-au străduit prea mult să le asigure un cadru favorabil, ca sa nu mai vorbim de unul invidiabil chiar si pentru cei din Ungaria – o posibilitate nu întru totul fantezistă: de ce nu ar putea fi România un loc cu un aer mai respirabil chiar si pentru maghiari decat cel al conservatorismul îmbâcsit al regimului Orban? Românii au cedat treptat solicitărilor maghiare dupa 1990, dacă nu greu, cel puțin fără mare drag. Sau oricum cu teamă in suflet.

Conviețuirea mai presus de crispări naționaliste e o cultură care se învață, nu apare de la sine. Necesită o schimbare serioasă de mentalitate. A privi viitorul din perspectiva unei reale conlucrări nu e doar o vis, ci o oportunitate politică, cu atât mai mult într-o Europă care a mizat pe unitate. Din păcate, minată din interior de mișcări politice care visează la vechile granițe naționale bine ferecate, UE riscă să capoteze înainte ca spiritul european să-și sporească imunitatea în fața previzibilei reacțiuni naționaliste.

Târgu Secuiesc e un orășel (foto). Nu tocmai prosper, destul de izolat și fără mari perspective de progres. Mulți din tinerii săi visează să emigreze. Retorica generalizată și permanentă despre autonomie e un debușeu de speranță. Păcat însă ca a fost folosita cu atata ușurință de diversii politicieni, inclusiv de cei ai UDMR-ului, fără a fi contrabalansată de opinii maghaire mai sceptice.

Ar fi cu adevărat autonomia Secuimii un factor de progres? E regretabil că nu se aud, din gura politicienilor maghiari, si argumentele potrivnice, care nu sunt doar o găselniță contrapropagandistică a românilor. Sunt destule motive, dincolo de orgolii naționaliste, pentru a concepe altfel de strategii de dezvoltare, mai pragmatice si mai putin sentimentale.
Bărbatul arestat a și devenit deja un mic martir al cauzei naționaliste.

Eliminarea suspiciunilor a devenit o prioritate politică. Gestionarea publicității unor asemenea cazuri nu se poate rezuma la practicile uzuale, ci trebuie să vizeze și o specială cultivare a încrederii in justețea strategiilor de prevenție, dincolo de excese injustificabile. Dacă a fost un abuz, cineva trebuie să demisioneze.

Dacă a fost insă vorba de o măsură justificată, probele trebuie să fie cât mai curând publicate.

Zvonurile pot fi mai explozive în istorie chiar și decât bombele.

Related posts

Tehnocraţia meritocraţiei politice

O paradoxala popularitate

Majoritate parlamentară indiferent obţinută= Guvern