EDITORIALS IN ROMANIAN

Decodificarea Codului domnului Dragnea

Un partid politic se defineşte prin două mari documente care sunt în acelaşi timp doctrinare, dar şi organizatorice şi funcţionale.

Statutul şi Programul său politic.

Orice alt document care derivă din acestea două fundamentale este nu numai secundar, dar şi inutil.

Într-o viaţă partinică românească definită de alianţe antidoctrinare, de fuziuni asemenea, de lipsă de identitate, de independenţă şi putere şi, mai ales, de o vădită incapabilitate şi nerespectare atât a statutului, cât şi a programului politic, a crea şi a vorbi de coduri morale, etice, de integritate, de verificare, etc. nu poate reprezenta altceva decât o redundanţă a exact ceea ce este mai mult decât evident şi deja subliniat.

Cel mai mare partid de stânga din România are de puţină vreme un nou preşedinte a cărui întreagă personalitate în acest sens s-a conturat pe ideea de reformă, grefată pe mult trâmbiţatul cod de etică şi conduită care în sine ar trebui să reprezinte ideea schimbării de care noul preşedinte a făcut şi face atâta caz şi despre care nu mai intenţionez să reiau acum.

Aşa cum nu o să insist asupra folosirii codurilor de integritate etice şi/sau morale care în tot acest timp în viaţa noastră politică au fost folosite drept pretexte de înnoire ori de câte ori cineva a dorit să lanseze pe piaţă o idee de altceva doar pentru a se demonstra în acest fel că un partid sau altul, un om politic sau altul îşi pot recăpăta un gir şi o imagine noi.
Imagine şi gir care, de altfel, nicicând nu au existat la modul real. Nu acela dovedit.

Aşa cum nu o să insist asupra codului etic şi moral al PNL-ului pentru că în acest comentariu nu consider necesar a discuta despre lucruri şi oameni care nu există sau există doar formal.

În toate discuţiile recente despre codurile etice şi morale ale partidelor, adevărate paravane şi perdele de fum iscusit şi atent proiectate între opinia publică şi ceea ce de fapt contează, l-aş întreba pe domnul preşedinte PSD, Liviu Dragnea, care este motivul pentru care, dacă îşi doreşte cu adevărat o reformare a PSD-ului, nu porneşte cu a face ceea ce este, nu numai logic, în bunul sens al logicii politice şi a celei de funcţionare a unui partid, dar şi cât se poate de practic: schimbarea radicală a celor două documente fundamentale de partid?

Repet, domnule Liviu Dragnea, schimbare în sensul propriu al acestui termen. Pe baza principiilor şi planurilor concrete de conducere pe care le aveţi pentru PSD. Nu modificare de dragul aparenţelor. Nu peticeală. Şi, mai ales, nu schimbare pe baza unui cod de “etică şi morală” al cărui singur efect este aceea de autoanulare a ceea ce vreţi să reformaţi.

În acest caz, nu v-aş putea suspecta decât de o incapacitate crasă de conducere a unui partid politic (ceea ce, în cazul dumneavoastră, e departe de adevăr şi de-a dreptul ilar). Ori de faptul că nu schimbarea-reformarea PSD-ului este ceea ce va preocupă pe dumneavoastră cu adevărat (caz care urmează a fi dovedit şi care devine din ce în ce mai plauzibil).

ar această preocupare reală a dumneavoastră are în faţă nişte aparenţe:
1. Codurile de toate felurile pe care încercaţi să le impuneţi nu în interiorul PSD, ci în afara lui, mai ales!
2. Pierderea progresivă (aparentă! sic!) a puterii PSD-ului. Pierdere culminată şi oficializată odată cu instaurarea guvernului Cioloş şi nişte pronosticuri electorale prea puţin favorabile, care ar avea toate premisele de a vă crea o gravă îngrijorare ce ar putea justifica inclusiv punctul 1.

Ambele puncte sunt însă contrazise şi subliniate intrinsesc de tocmai straniul dumneavoastră comportament şi raportare ca lider de partid, ca atare, cu un statut şi o poziţie complet politice, faţă de un guvern complet apolitic. Guvern căruia dumneavoastră, domnule Dragnea, vă găsiţi să îi cereţi socoteală şi să-i daţi ultimatumuri sub formă de breking news-uri în care vă revendicaţi poziţia de adevărat şef de curte guvernamentală, chiar dacă din spate şi de la mai puţină vedere, prin doleanţe şi impuneri care nu pot decât să ne conducă la ideea că cineva încearcă să arate unde stă adevărata manetă a puterii.
Dar, nimic de mirare, ba chiar revelator şi cât se poate de limpede în toate acestea.

Comportamentul şi atitudinea domnului preşedinte al PSD Liviu Dragnea faţă de prim-ministrul Dacian Cioloş nu sunt cu nimic diferite faţă de comportamentul şi atitudinea lui Liviu Dragnea, omul şi preşedintele PSD, faţă de prim-ministrul Victor Ponta.
Acestea toate şi o altă seamă de semne mă fac să mă duc cu gândul la altcineva. Tot un preşedinte. Care nu a încetat niciodată să se comporte identic cu domnul Dragnea faţă de supuşii domniei sale, aceia din guvern sau de oriunde aiurea în orice zonă politică şi nu numai.

Related posts

Nu te grăbi. Mergi la treabă, lasă.

Liviu Dragnea, de la stanga, la dreapta

Sprijinirea crestinilor