Am ajuns în momentul în care, în firea noastră nativă, şi aici mă refer la concepţia românească despre cum trebuie făcute lucrurile ca să meargă nu neapărat bine, s-a creat o altă dispută la nivel naţional între diverse zone ale puterii, mai nou, pe tema modificării legii electorale.
Aparent, această dispută s-a născut în sânul liberalilor prin a căror voce, în mod evident, s-a arătat nemulţumirea faţă de actuala formă în care există legea electorală cu privire la alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Până în acest moment, tot aparent, social-democraţii au ţinut în mod constant tira că legea electorală nu poate fi modificată sau, şi mai bine zis, remodificată, pentru că, de ultima dată când s-au produs modificări asupra ei, nu a trecut nici măcar un an.
Conform legislaţiei specifice, modificările care s-au acţionat la acea vreme în lege sunt la limită în ceea ce priveşte timpul de posibilitate a modificării legii electorale. Pentru că, aşa cum am mai spus, această lege nu poate fi alterată în niciun fel mai târziu de un an de la începerea unui nou an electoral. Noi aflându-ne deja la început de an electoral, alegerile locale urmând să aibă loc în primăvară, iar cele parlamentare în toamnă.
Toate acestea fiind foarte clare, în acest moment, ianuare 2016, partidele politice au ajuns într-un punct de convergenţă critică pentru că liberalii vor modificarea acestei legi. O modificare ilegală, deşi liberalii au fost cei care au deţinut şefia Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru Codul electoral.
Ca atare, sub auspiciile liberale şi sub buna lor cunoaştere şi control operându-se noile prevederi ale legii electorale. Social-democraţii poziţionându-se în zona de menţinere a formei actuale care prevede un singur tur de alegere a primarilor de pe considerentele logice până în acest moment de imposibilitate legală de modificare a acestei legi.
Şi aici intervin două elemente pe cât de interesante, pe atât de grave. Poziţia premierului Dacian Cioloş şi, mai nou, opinarea preşedintelui Iohannis asupra acestei probleme.
Deunăzi, premierul Cioloş s-a arătat extrem de nemulţumit şi de iritat la ideea de a i se forţa mâna în a emite o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea unei legi importante a statului, considerând că acest gest de presiune din partea unui partid politic sau altul impietează grav asupra imaginii apolitice şi tehnocrate a Guvernului pe care îl conduce. Un Guvern ales pasămite nu politic, ci prin voinţă populară şi, ca atare, răspunzător în faţa voinţei populare, nu a cheremului şi fanteziilor partidelor politice.
Acum, la nici trei zile de la ultima sa declaraţie, domnul Dacian Cioloş face o stranie piruetă împreună cu domnul Klaus Iohannis aflat în silentio stampa până în acest moment şi în faţa acestui nou număr de balet politic, dând curs unor afirmaţii complet opuse celor anterioare:
“Studiem toate posibilităţile”. (Dacian Cioloş)
“Ideea alegerii primarilor în două tururi este, sigur, foarte bună. Întrebarea se pune dacă se mai poate, cu aşa puţin timp înainte de alegeri, schimbă legea. Asta este o decizie a partidelor parlamentare şi, sigur, în oarecare măsură, a Guvernului. Eu le doresc să găsească cea mai înţeleaptă soluţie”. (Klaus Iohannis)
Bineînţeles, toată această cacofonie a orchestrelor politic-apolitic este completată în forţă din spate de opiniile liderilor ALDE, UNPR, etc., treziţi fiind deodată de toată această învălmăşeală.
Întrebările care se ridică din acest loc încolo şi care ne privesc pe noi, cetăţenii României, care urmează să votăm anul acesta în două momente importante, ar fi următoarele:
Poate fi discutabilă modificarea sau amendarea în vreun fel a corpului unei legi în afara termenului de legalitate de către orice parte a puterii unui stat, oricum s-ar numi ea?
Un Guvern ajuns la putere datorită unor sacrificii umane inimaginabile, care vor marca definitiv cu un stigmat noiembrie 2015 pentru întreg poporul român de acum încolo şi care se declară apolitic şi utopic tehnocrat, are voie să discute dintr-o poziţie vădit politică despre negocieri cu grupuri de putere şi interes politice numite partide asupra unei legi esenţiale care priveşte în primul rând opţiunea cetăţenilor României pentru orice se numeşte social şi urmare a lui în această ţară?
Preşedintele ţării, care, constituţional, trebuie să se plaseze deasupra oricărei forme de politic şi politică, are voie să opineze, înclinând astfel balanţa puterii politice printr-un veto mai mult sau mai puţin direct verbal în favoarea unui grup politic şi de interese sau altul?
Şi, nu în ultimul rând, unde suntem NOI în tot acest joc, evident politic, de înţelegeri electorale? Pe baza legii electorale sau în afara ei.
Unde sunt dezbaterile publice de care ni se tot vorbeşte de la înlăturarea Guvernului Ponta tocmai din cauza faptului că a fost vădit ca fiind un guvern orientat exclusiv către nevoile jocului politic, cu tendinţe oligarhice şi cu o separare aproape de izolare faţă de tot ce a însemnat realitatea publică şi socială?
Unde este canalul de comunicare pe care nu doar Dacian Cioloş, ca şef al noului Executiv, acela care exprimă voinţa populară, şi ca mediator între un preşedinte, care la fel se plasează ca emanaţie a voinţei populare, şi jocurile politice parlamentare şi de partid, l-au promis şi au făcut din el păpuşa de paie pentru ridicarea la putere a ambelor părţi?
Liviu Dragnea reprezintă voinţa populară?
Alina Gorghiu reprezintă voinţa populară?
Călin Popescu Tăriceanu reprezintă voinţa populară?
Gabriel Oprea reprezintă voinţa populară?
Cu aceste nume trebuie să discute Dacian Cioloş în privinţa unui tur, a două tururi şi a oricăror altor lucruri care privesc cetăţenii români? O întrebare care, de altfel, îl priveşte în mod direct şi pe domnul preşedinte Iohannis.
Sau teama de moţiune de cenzură prin care partidele pot nu numai să sancţioneze, să fragilizeze, dar să şi şantajeze acest Guvern reprezintă de fapt singurul reper orientativ al actualului Executiv şi al preşedintelui Klaus Iohannis, care îl consideră proprietate şi beneficiu?
Să sperăm că vor există răspunsuri concrete şi imediate la aceste întrebări care nu cred că sunt doar ale mele, ci ale tuturor românilor din această ţară care cu adevărat sunt interesaţi ce se întâmplă şi ce urmează mai ales să ni se ceară la vedere sau la mai puţină vedere.
