15.8 C
Bucharest
October 20, 2020
EDITORIALS IN ROMANIAN

Cifrul politic al scandalului SRI-Justiţie

De ce toată această tevatură din ultima săptămână legată de scandalul neconstituţionalităţii intervenţiei SRI în administrarea de probe în Justiţie?

Cui îi serveşte toată povestea aceasta?

Rapid, punctual, haideţi să o luăm logic, să vedem, ca oricare om care gândeşte pentru el, văzând toată această desfăşurare de forţe, ce ar putea rezulta la o primă concluzie.

Eu stau şi mă întreb, aşa cum cred că o faceţi şi voi, de la ce s-au luat acum o săptămână ca să se ajungă la ce s-a ajuns sau ce s-a întâmplat până acum o săptămână şi noi, ca simpli cetăţeni ai ţării, nu vedem? Astfel încât să se declanşeze acest tsunami politico-mediatic, adus la masă critică de Ordonanţa de urgenţă emisă şi adoptată în regim de urgenţă în CSAT-ul din şedinţa extraordinară din 11 martie. Ordonanţă care, de altfel, este complet NECONSTITUŢIONALĂ, conform articolului 115, alineat 6 din Constituţia României, în care se stipulează clar că nu pot fi emise Ordonanţe de urgenţă pe chestiuni care ţin de siguranţa naţională şi structuri ale statului, etc., etc.

(Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.)

Parcă aveam un Guvern tehnocrat, nu? Adică în afara politicii.

Pentru că Guvernul condus de Victor Ponta, cel dinaintea acestui Guvern, a funcţionat eminamente prin Ordonanţe.

Parcă avem un preşedinte, care trebuie să fie imparţial, echidistant şi conform Constituţiei al cărei garant principal este în totalitate.

Şi parcă politica nu ar trebui să atingă sub nicio formă, nici măcar tangenţial, instituţii ale statului cum sunt Justiţia şi mai cu seamă structurile care privesc siguranţa statului şi a cetăţeanului.

Însă, ia să ne uităm mai atent.  Că dacă nu este politica motivarea acestui demers, ce ar putea fi?

Există vreun pericol pe care noi, cetăţenii României, nu îl cunoaştem, dar ne afectează vieţile în mod subtil şi, dacă acest pericol există, dinspre ce zonă vine el?

În plus, se ştie că în orice stat există aceste pârghii obligatorii de control şi supraveghere, care asigură într-un mod nevăzut de niciun om neavizat acea plasă şi sistem de siguranţă a statului. De asemenea, se ştie că informaţia şi acurateţea ei reprezintă cheia unui sistem de securitate bine coordonat. (şi cheia puterii în stat)

Şi dacă lucrurile stau aşa, unde se dovedeşte a fi problema, dintr-odată, peste noapte, în faptul că Justiţia se poate folosi în mod benefic de probe pe care numai anumite structuri ale statului le pot deţine cu acurateţe şi exactitate şi, mai ales, în conformitate cu legile statului?

Pe de altă parte, de ce tot acest scandal şi această isterie a serviciilor, a infiltrării serviciilor în domenii cheie ale statului, cum ar fi Justiţia, atât timp cât, în mod amiabil şi tacit, dacă nu oficial şi recunoscut, această colaborare există mai mult sau mai puţin şi a existat dintotdeauna şi, logic, va exista şi în continuare. Cui îi serveşte această scindare? Şi care este scopul în care serveşte ea? Pentru că, într-o ţară extrem de afectată de corupţie la nivel înalt cum este România, într-o ţară în care am avut de-a lungul timpului scandaluri cu răsunet internaţional de trafic de influenţă, de infracţionalitate şi criminalitate economice dirijate, de oameni care au făcut averi uriaşe din nu se ştie ce şi de multe alte probleme care ne-au plasat din nefericire în ultimii 27 de ani într-o zonă de credibilitate şi de seriozitate la nivel de ţară extrem de joase, a veni acum să spui că intervenţia SRI-ului în actul probatoriu de Justiţie reprezintă o impietate sau un act de destabilizare socio-politică este nu numai greşit, dar şi foarte grav.

Anual, se cheltuiesc sume fabuloase din buzunarele noastre ale tuturor pentru ca aceste structuri ale statului să poată fi funcţionale şi aduse la standarde moderne şi foarte fiabile, în acord cu cele internaţionale.

De asemenea, sume uriaşe tot din buzunarele noastre, ale cetăţenilor şi statului implicit, pleacă spre Ministerul de Justiţie. Minister care, în opinia mea, nu întotdeauna şi-a justificat consumurile bugetare. În mod pozitiv mă refer.

Iar acum găsim de cuviinţă să plătim de două ori în acelaşi loc. Prin detaşarea de ofiţeri şi poliţişti judiciari dinspre o structură a statului spre o altă structură a statului, de pe principiul patru la primărie, zece la prefectură, tot cu eforturile cetăţenilor români, într-o logică complet lipsită de coerenţă, doar pentru că, oficial, nu mai vrem să se poată implica SRI-ul în actul de justiţie.

Ba, pe deasupra, plantăm şi o altă aberaţie în noua modificare a paragrafelor de lege din Codul Penal şi cel de Procedură Penală, spunând că aceşti ofiţeri şi poliţişti judiciari care fac parte dintr-o structură cu nişte regulamente extrem de stricte şi care, conform regulamentelor respective, au îndatorirea sacră de a se supune ierarhic superior doar şefilor structurilor respective, ies de sub această incidenţă şi trec sub incidenţa procurorului, care le devine în mod direct singura autoritate căreia ei au obligaţia de a răspunde.

Asta cine mai poate s-o creadă? Probabil, cineva care nu cunoaşte cam cum funcţionează un sistem militar.

În plus. O altă chestiune inexplicabilă şi evident deplasată reprezintă ideea vehiculată de ceva vreme deja de înfiinţare a poliţiei judiciare în cadrul Poliţiei Române ca structură de sine stătătoare. Deşi, compartimente de poliţie judiciară există deja atât în Poliţie, cât şi în toate departamentele de Justiţie. Ce-i cu asta?

Şi, ca să trec din aceste aberaţii ca şi altele pe care nu le mai menţionez, fiind mai mult decât evidente şi jignitoare pentru o minimă inteligenţă, în cea care a făcut de fapt scopul de pornire a acestei Ordonanţe, nu ne mai trebuie opinia şi probele SRI-ului, faptic vorbind, dar ne trebuie infrastructura informaţională şi tehnică a sa.

Ei, ce spuneţi de asta?

Iar, de aici încolo, tot o ţinem zilnic cu scandalul interceptărilor. Chiar astăzi, (N. B.), 15 martie, altă ştire, scandalul interceptărilor, episodul 1284. O ţinem cu ofiţerii acoperiţi de prin Justiţie, de prin presă, de pe te miri unde şi cu multe alte lucruri care, repet, nu ştiu cui servesc. Dar ştiu foarte bine că fac foarte mult rău, apropos de securitate naţională şi stabilitate.

Iar politica tace apăsat şi misterios în toiul acestui iureş.

Tace ea oare pentru că toată această sarabandă iscată peste noapte o priveşte în mod direct?

La bursa bârfelor de culise, zilele trecute se spunea că partidele dau petreceri mari. Şi e de înţeles, nu? Că dacă nu mai administrează probe SRI-ul în dosarele de justiţie, toate probele administrate de această parte fiind lovite de nulitate, Procuraturii, luând-o de la 0 cu toate aceste dosare văduvite de probele existente până acum, îi vor trebui probabil încă vreo 30 de ani ca să ajungă să dovedească măcar câteva dosărele din munţii de dosare existente. Munţi care, între timp, ar trebui să crească exponenţial.

Iar, peste o vreme, sunt absolut convinsă, că acest scandal va reizbucni cu o şi mai mare violenţă în măsura în care fiind an electoral (ce ironie, ce coincidenţă! ce fatalitate!), anumite nume sonore, eterne candidate pe liste şi eterne câştigătoare a diferite poziţii în ierarhiile politice ale statului, vor fi cumva, din greşeală, deranjate cu câte o chemare la Parchet sau DNA.

Din nou:

Ofiţerii au intervenit!

Justiţia e plină de oameni ai serviciilor, care vor să facă rău nevinovaţilor de politicieni!

Procurorii sunt corupţi!

Etc., Etc., Etc…..

Drept urmare, dosarele sunt lăsate în aer pentru cât mai durează mandatele domnilor politicieni. Adică o viaţă.

  1. Noi cetăţenii români ce avem de câştigat în fond? Siguranţa mea, a familiei mele unde se regăsesc în toată această poveste? Deranjul, cheltuielile mele pentru ce şi pentru cine sunt făcute?

Că, din câte înţeleg, atât SRI-ul, cât şi Ministerul de Justiţie sunt în slujba cetăţeanului. NU a cetăţeanului politic. A cetăţeanului.

Şi, ca o concluzie de final, aş sugera să fim puţini mai atenţi la un aspect pe care foarte puţină lume îl ia în serios şi îl pune în prim plan din toată această poveste. Deşi de aici ar trebui să se înceapă.

Anume, faptul că atât SRI-ul, cât şi compartimentul şi structurile sistemului de justiţie sunt sub control parlamentar! Control care este eminamente politic.

Concluzia o trageţi voi.

Related posts

Revolta Romaniei impotriva Romaniei

Cel mai batran dintre apostoli

Familia – Redefinirea