8.6 C
Bucharest
February 28, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Fara dezinfectanti

Scandalul dezinfectanților fraudulos diluați – deci implicit ineficienți, in contextul in care infecțiile intraspitalicești sunt deseori un pericol mai mare decat bola care a prilejuit internarea – e extrem de semnificativ pentru societatea românească.

In primul rand, putem remarca raritatea anchetelor jurnalistice de acest tip, desi dupa un sfert de secol de presa liberă ne-am fi așteptat la mult mai mult curaj și responsabilitate. Adevărul e că presa cunoaște mai degrabă o involuție. Și nu doar datorită tentației tabloidizării, un fenomen larg răspândit in lumea intreaga. Pur și simplu presa, în general, a ajuns mai partizană ca înainte, fiindcă acum nici măcar nu mai incercă sa se ascundă în spatele unei pretinse obiectivități ori unui pretins profesionalism.

Noua convenție cu publicul este spectacolul de gladiatori: victima este aruncată în groapa cu lei mediatică, spre deliciul pervers al asistenței. Există arene concurente, specializată fiecare în anumite categorii de `victime`. Spectatorul asistă, de fapt, la un surogat de luptă politică. În fond, dacă politica s-a mutat în studiourile tv, aceasta se datorează involuției politicii autohtone, care s-a dezvățat, de fapt, de reale confruntări. Politica s-a golit de substanță, devenind spectacol. Fără o reală miză, dipsutele nu sunt însă mai puțin furibunde. Sunt doar sterile și mistificatoare. Presa s-a adaptat acestei evoluții, tentată și de rolul său de și mai temut mercenar, acum mai dezlănțuit ca nicicând. Consecința e că anchete ca cea despre dezinfectanții diluați din spitale nu mai interesează pe aproape nimeni dintre jurnaliști. Findcă nu vizează direct un adversar politic, ci pornește de la elementară responsabilitate civică. Dacă oamenii mor astfel în spitale din cauza lăcomiei unora, cineva ar trebui să reacționeze. Iar dacă unele din instituțiile statului sunt incapabile sau nemotivate în a se confrunta cu astfel de fenomene, presa e ultima șansă. Păcat că sunt atât de puțini, cel puțin aici și acum, jurnaliștii care-și înțeleg in acest fel vocația.

În același timp, acest scandal ne reamintește de limitele morale ale capitalismului. Lipsa de scrupule care uneori caracterizează industria farmaceutică ori anumite practici sanitare sunt mai derajante decât în alte domenii, fiindcă par a viza însuși respectul elementar pentru semeni. Realitatea e că multe alte domenii sunt vulnerabile unor practici economice la fel de dăunătoare pentru oameni și mediu.

Capitalismul pune profitul într-o poziție mult prea privilegiată – nu e nevoie de Marx pentru a înțelege aceasta. Profitul nu este însă inocent, are nu numai perdanți, ci și victime. Nu ne putem baza doar pe conștiința oamenilor de afaceri, mult prea versatilă, e nevoie de alte stavile pentru a opri derapajele. Din păcate, în România post-comunistă a lipsit o stangă credibilă, care să militeze eficient împotriva unor asemenea fenomene.

Stânga autohtonă a fost doar populistă, oferind anumite beneficii specifice statului-asistențial, dar nu a luptat deloc pentru protecția împotriva vulnerabilităților sociale indirecte, uneori mult mai periculoase. Dimpotrivă, a forjat un sitem care a potențat mult astfel de vulnerabilități. Degeaba ai ajutor de șomaj dacă mori internat în spital pentru o boală benignă, numai fiindcă un sistem de complicități a permis unui patron să vândă ani buni la majoritatea spitalelor din țară dezinfectanți puternic diluați.

Acest caz mai denotă un eșec: depolitizarea. În loc să se lărgească spațiul public scos în afara algoritmilor politici, acesta în practică se micșorează. Din păcate, multe instituții care ar fi trebuit să învețe să funcționeze autonom, au conduceri sprijinite politic.

Dacă între statul excesiv de politizat și instituțiile private bazate fundamental pe legea profitului nu există și un spațiu intermediar, cetățeanul riscă să fie mai degrabă încolțit în numele intereselor convergente ale celor dintâi.

Cine ne mai apără dacă omul de partid și capitalistul se înțeleg? – și de cele mai multe ori nu au scrupule în a se alia. Nu putem invoca forța spiritului civic dacă autonomiile instituționale sunt prost concepute și implicit ineficiente. Există încă destule fisuri discrete prin care politica parazitează instituții de care mai bine ar fi străine.

O reală depolitizare e încă o prioritate. Ar salva, la propriu, vieți.

 

Related posts

Europa crestina

Suspiciuni

Suferinţele tânărului Ponta