EDITORIALS IN ROMANIAN

Umbrele din spatele primarului

Cei mai mulţi dintre români ştiu că, în ziua în care se termină campania electorală (fenomen devenit unul nesfârşit în România!…din păcate), toţi cetăţenii cu drept de vot merg la urne pentru a-şi exprima opţiunea electorală pentru un candidat sau altul.

Şi spun asta, oricât de contradictoriu sau de neverosimil ar părea în teorie, pentru că, în practică, am constatat de-a lungul anilor şi campaniilor la care am participat, indiferent că este vorba despre alegerea preşedintelui ţării, a parlamentarilor sau a primarilor şi consilierilor judeţeni şi locali,  că oamenii realizează mult prea puţin sau deloc că acel om pe care ei îl aclamă sau îl huiduie, îl admiră şi îi sunt followeri pe feisbuc sau îl ceartă şi îl critică în spaţiul virtual împreună cu alţii este, de fapt, nimic altceva decât produsul unui grup politic, care poate purta sau nu numele de partid şi care în realitate reprezintă adevărata miza politică a întregii campanii electorale şi a ceea ce consfinţeşte ea în final- Alegerea unui reprezentant politic al unei formaţiuni politice.

Lipsa unui exerciţiu politic conştient îi determină pe români să disocieze aproape total omul de zona politică din care vine.

Iar faptul că, de ani de zile, partidele politice româneşti s-au dovedit a fi, în realitate, o apă şi un pământ atunci când singurul scop este acela de a ajunge la putere pe orice cale şi în orice mod (fie el şi unul împotriva naturii fireşti a ceea ce înseamnă şi trebuie să însemne o doctrină politică şi, în consecinţă, departajarea corectă şi obiectivă a partidelor pe eşicherul politic) a creat de-a lungul timpului o şi mai mare confuzie şi degringoladă în mintea oamenilor, a celor care, în final, dau prin vot girul lor politicului în perioadele electorale.

Cromatica politică în România este atât de fistichie şi imposibil de selectat sau delimitat, încât, dacă îl întrebi pe oricare român, care este cât de cât cuplat la ceea ce se întâmplă în zona politicii şi care mai şi are dorinţa (puţină câtă a mai rămas ea!!) de a merge să voteze în ziua cu pricina, din ce partid vine candidatul X sau Y şi de ce alege să voteze cu unul sau cu celălalt dintre ei, poţi constata cu stupoare că majoritatea răspunsurilor vor fi despre om, şi nu despre partidul din care acesta vine.

În cazul alegerilor local-administrative, aproape toţi românii consideră că primarul reprezintă autoritatea supremă în formula de guvernare administrativă a zonei pentru care acesta a fost ales.

Iar faptul că acest primar este un produs politic rezultat dintr-un amalgam de alianţe şi înţelegeri politice pe care le are în spate şi care sunt mai mult sau mai puţin la vedere într-o siglă apărută cât se poate de răzleţ sau nesemnificativ pe un banner sau pe orice alt material de campanie devine o chestiune secundară pentru votant, deşi este de fapt cel mai important aspect ce ar trebui urmărit şi înţeles atunci când ne decidem să votăm sau nu acel om.

Aşadar, primarul nu este un om aterizat de niciunde în acea candidatură.

El are în spate un partid sau un amestec de partide şi, cel mai important!, are în spate un întreg grup de oameni care vine la pachet odată cu numele şi imaginea candidatului pentru primărie- CONSILIERII LOCALI.

Am avut ocazia să stau de vorbă cu o grămadă de oameni în timpul campaniilor electorale şi, din vorbă în vorbă, i-am întrebat, într-o doară, dacă ştiu cine sunt cei care candidează pentru consiliul local sau judeţean.

Uimire, panică şi stare de blocaj mental. Mai nimeni nu a avut habar cine sunt acei oameni care, alături de efigia primarului pe care tocmai l-au îmbrăţişat sau l-au ocolit în momentele în care acesta s-a prezentat la uşa lor, alcătuiesc de fapt corpul politico-administrativ cel mai important din tot ceea ce se numeşte şi aparent este un primar.

Figurile consilierilor din consiliile judeţelor, ale municipiilor, oraşelor şi comunelor noastre sunt nişte chestiuni absolut obscure şi insignifiante pentru majoritatea românilor.

Aceşti indivizi, adevăraţi soldaţi de partid trimişi ţintit şi dirijat să reprezinte şi să susţină total interesele acelui partid de-a lungul a patru ani cât durează mandatul fiecăruia dintre ei, sunt cei al căror vot pro sau contra hotărăşte la modul concret ce se va întâmpla cu toate proiectele şi deciziile care se vor lua în acea primărie în toată această perioadă de timp.

Aceşti oameni- şi nu primarul!- sunt cei care vor decide, în final, cum să arate acel judeţ, municipiu, oraş, sector sau comună, ce se va face sau nu se va face cu banii alocaţi acelei primarii, care vor fi interesele care vor fi urmărite de către conglomeratul politic pe care-l reprezintă fiecare dintre ei şi, în final, ce i se va întâmpla bun sau rău fiecărui locuitor al teritoriului guvernat (căci vorbim de o guvernare aici) în urma votului şi implicării lor în treburile consiliului sau primăriei respective.

Aceşti oameni, eclipsaţi total şi în campanie şi în timpul mandatului de imaginea primarului, cărora cetăţeanul nu le acordă nicio importanţă nici la alegeri şi nici de-a lungul a patru ani, consilierii, sunt efectiv acea Omerta tăcută, nevăzută şi neştiută, ce deţine întreaga putere a vetoului politic pentru orice act de natură administrativă cu toate derivaţiile lui la toate nivelurile.

Şi tot aceste umbre politice sunt cele care (redevenit oficial acum) deţin unul dintre cele mai importante şi cu greutate atribute ale guvernării teritorial administrative pe linie politică- alegerea preşedintelui Consiliului Judeţean.

Aceşti şefi de Consilii Judeţene, de-a lungul prea multor ani, s-au dovedit a fi una dintre cele mai importante pârghii în jocul politic cu mize înalte pe termen lung.

Cu toţii am auzit despre baronii locali. Ei bine, aceşti baroni sunt  aleşi prin graţia şi cu sprijinul corpului de consilieri. Atribuţie reconfirmată şi reintrodusă prin ultima modificare a Legii Electorale.

Şi, ca să existe o imagine cât mai corectă şi mai exactă cu putinţă, vă voi spune că acest corp al consilierilor judeţeni sau locali este pentru acea formaţiune administrativă ceea ce este Parlamentul pentru ţară.

Singura deosebire dintre ce se întâmplă în grupurile politice din Parlament şi cele din consiliul judeţean sau local ar fi aceea că traseismul politic care se practică pe scară largă şi cât se poate de la vedere şi perfect legal în sânul parlamentarilor nu este consfinţit oficial şi în zona consilierilor locali şi judeţeni.

Faimoasa “Ordonanţă Dragnea” (OUG 55/2014), care a permis un adevărat exod al aleşilor locali, primari cu tot cu- atenţie!!- sute, mii de consilieri pe post de corp de armată politică, subliniază cu prisosinţă cred cam ce înseamnă de fapt un conslier judeţean sau local şi care este adevărata sa menire în toată formula politică a unui partid.

Niciunde nu se vorbeşte pe faţă despre modul în care sunt propuşi şi puşi pe liste aceşti consilieri şi care este în realitate rolul lor în ce urmează să se întâmple în momentul imediat următor închiderii campaniei electorale şi al votului final.

Nimeni dintre cei care ar trebui să le explice oamenilor de ce şi pentru ce şi, mai ales, cu cine se hotărăsc să meargă mai departe pentru următorii patru ani nu se deranjează în vreun fel să le explice cum ajung aceşti oameni pe listele de candidatură.

Puţină lume ştie că, atunci când un partid trebuie să îşi satisfacă clientela şi să îi mulţumească pe cei mai fideli şi merituoşi dintre cei care fac şi dreg în numele şi în ograda acelui partid, primele locuri sunt alocate şi ocupate de ei, cei care nu au putut sau nu au reuşit să se remarce pentru candidatura la fotoliul de primar, dar care se regăsesc însă pe lista de consilieri în primele poziţii, cele eligibile.

La fel de puţină lume ştie că, de cele mai multe ori, primul pas spre fotoliul de viitor primar, dar cel mai adesea spre cel de viitor parlamentar, este cel care trece zona de consilier local sau judeţean.

Ca atare, dacă ne uităm atent în CV-urile celor care acum candidează la o parte dintre locurile de primari în primăriile de sectoare de la capitală, de exemplu, vom vedea că în trecutul nu foarte îndepărtat şi chiar până în acest moment au deţinut poziţia de consilieri în cadrul respectivei primării.

Şi pentru că zilele astea, aflat într-o vizită în Suceava, Liviu Dragnea vorbea despre reluarea proiectului de reorganizare teritorial-administrativă a ţării, exprimându-şi convingerea că PSD-ul va fi cel care va continua acest proiect de altfel extrem de important pentru ţară, cred că ar trebui ca, mai înainte de orice reiniţiere a reorganizării teritoriale şi administrative a ţării, domnul Dragnea să aibă în vedere, alături de toţi ceilalţi lideri de partide şi prieteni de alianţă postelectorală ai domniei sale, o regândire şi o reviziure complete a Legii Electorale.

Una care să fie, de această dată, cât se poate de clară, democratică şi temeinic creată în slujba binelui exclusiv al cetăţeanului şi al ţării.

Şi una ale cărei prevederi, dacă se poate, să nu mai fie apoi puse la îndoială şi criticate chiar de către artizanii săi, aşa cum se întâmplă acum cu prevederea privitoare la alegerea preşedintelui Consiliului Judeţean de către consilierii judeţeni, ci nu de către cetăţenii cu drept de vot din fiecare judeţ. (Nu-i aşa, domnule Dragnea?)

O Lege Electorală în care să fie bătute în cuie în mod definitiv aspecte esenţiale care au devenit probleme cronice precum sunt cele ale transparenţei politice la orice nivel, ale migraţiei politice de pe temeiuri electorale, ale tururilor de scrutin de pe considerente de interese şi calcule politice de moment, ale alianţelor pre şi postelectorale, ale prezentării la vedere a celor care candidează pe o listă de consilieri locali şi judeţeni, odată cu prezentarea candidaturii pentru primărie, etc, etc..

Pentru că, până în 2017, în următoarele două săptămâni, românii, în majoritatea lor, vor vota în totală necunoştinţă de cauză acel algoritm politic administrativ teritorial, care îl determină pe domnul Dragnea să se arate atât de încrezător şi convins că tot dansul şi PSD-ul vor fi cei care vor face legea în România şi în următorii 4 ani de acum înainte. (Alţi patru ani ai căror efecte se vor resimţi pe alţi cel puţin patru.)

Related posts

O criză cât o moţiune

(Ne)Campania pentru alegerile parlamentare

Coruptii de azi, candidatii de maine ?