4.2 C
Bucharest
March 2, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Ghinionul naţional

Este vară. Iar vara nu este ca iarna, ca să citez memorabilia cugetare a uneia dintre cele mai controversate şi proeminente figuri politice dâmboviţene a ultimilor ani.

Aşa e. Vara nu este ca iarna.  Vara la noi, la români, nu face nicio diferenţă la capitolul dezastre şi nenorociri naţionale între iarnă sau orice alt anotimp care mai există în zona asta de Europă.

Este vară. Iar verile româneşti (ca şi orice alt lucru, de la cel mai simplu la cel mai complicat) au devenit adevărate drame naţionale din te miri ce motive. De la caniculă, secetă, inundaţii, tornade şi orice alt fenomen natural care contribuie din plin la dezastrul naţional deja existent prin graţia şi sub directa oblăduire a celor care conduc România până la cel mai banal gest de a ieşi din casă, de a merge pe stradă, de  a călători într-un mijloc de transport în comun, de a face o cumpărătură sau a plăti o taxă, a găsi un loc de parcare sau, pur şi simplu, a fi cetăţean al unui oraş al României totul pare urmărit de un ghinion implacabil.

Eterna ditirambă a autorităţilor luate de fiecare dată şi în acelaşi fel pe nepregătite în faţa ploii torenţiale, a caniculei, a grindinei, a viscolului şi a oricărei alte situaţii considerate extreme, în general şi în particular, a ajuns una dintre multele flaşnete politice şi lozinci naţionale justificatoare cu care ni se împuie capul şi ni se mănâncă zilele şi banii de peste un sfert de veac.

Dacă râurile îşi ies din matcă în urma ploilor torenţiale şi mătură în calea lor zeci de localităţi şi vieţi pentru că versanţi întregi de păduri au fost defrişaţi abuziv şi pentru că cei pe care românii îi aleg odată la 4 ani de zile cu vot liber exprimat şi în deplină cunoştinţă de cauză nu au făcut nimic altceva decât să se poarte cu bunurile şi pământurile ţării ca şi cu propriile moşii de pe care iei ce ai nevoie şi pe care le laşi apoi de izbelişte şi în voia sorţii, ce putem spune?

Ghinion!

Dacă bate grindină după ce, săptămâni întregi, vipia a ars ogoarele şi puţina recoltă obţinută prin eforturi inimaginabile de către oamenii de la sate şi toată această muncă sisifiană  a ajuns una cu pământul în câteva minute, ce mai putem spune?

Ghinion!

Dacă se întâmplă- şi se întâmplă cu regularitate!- ca vânturile, vijeliile şi viscolul să desţâţâneze copaci, acoperişuri şi tot felul de lucruri pe care să le arunce în capul oamenilor, peste drumuri, maşinile sau peste case, ce mai putem spune?

Ghinion!

Şi dacă în câteva  minunte oraşul în care stai se transformă într-un lac cu maşini pe post de gondolă şi cu pietoni cărora le mai lipsesc vestele de salvare sau colacul cât să se simtă exact ca în naufragiul Titanicului, ce mai putem spune?

Aveaţi chef de o inundaţie?! Ei bine, şi dacă da, şi dacă nu, asta e, ghinion!

Pesemne că tot de sorţii nefaşti ai destinului şi de teribilul ghinion ţine şi politica externă a României.

Altfel, cum se poate explica faptul că un preşedinte de ţară şi un prim-ministru al acestei ţări, împreună cu o întreagă structură statală alcătuită din oameni care au nu numai îndatorirea, ci mai ales expertiza de a face diplomaţie pentru statul român, se prezintă la masa unei întâlniri cruciale pentru prezentul şi viitorul ţării ca o gaşcă de diletanţi într-ale politicii la nivel înalt, primind un refuz nu doar usturător prin prisma ecuaţiei momentului şi a importanţei lui, dar mai ales extrem de grav din perspectiva felului în care România şi staff-ul ei politic poate şi ştie să fie un vector decizional în zona Balcanilor şi într-o alianţă de care ţine echlibrul păcii şi destinului nostru ca ţară a acestei părţi a Europei şi într-un moment în care cel puţin două evenimente politice internaţionale fundamentale urmează să aibă loc în foarte scurtă vreme- Summit-ul de la Varşovia din iulie anul acesta şi referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din U.E.

Dar, ce am mai putea spune în faţa unei astfel de grozăvii care te lasă mut şi perplex?

Ghinion!

Da, curat ghinion că România s-a pricopsit după 27 de ani de zvârcoliri şi învârtiri în jurul cozii propriei identităţi naţionale şi a sensului personal naţional şi politic cu un preşedinte pentru care cea mai înaltă demnitate din stat reprezintă doar câştigarea unui favor exclusivist de a face din instituţia prezidenţială a ţării o agenţie de turism personal şi o oportunitate de a învăţa şi a exersa arta retoricii prin cititul unor mesaje alcătuite din texte politice seci şi complet golite de fond şi importanţă în faţa naţiunii şi în faţa lumii de dincolo de graniţele statului.

Teribil ghinion ca o ţară, după mai bine de un sfert de veac de guverne mafiote şi alianţe politice antinaţionale, să ajungă să aibă un Guvern de genul “curte de la Versailles” a cărui singură menire pare a fi aceea de a fi faţada jocurilor politice abjecte făcute între adevăraţii lideri politici aflaţi în spatele acestui Guvern, cei care îşi spun partide, alianţe, uniuni şi organizaţii naţionale şi care fac şi desfac în numele unei întregi caracatiţe politice corupte, abuzive şi devastatoare complet străină şi indiferentă de interesele reale ale statului român şi cetăţenilor acestuia.

Dar ce să-i faci? Este vară, iar vara înseamnă pentru majoritatea românilor vacanţă. Atunci, de ce nu ar însemna şi pentru politicieni acelaşi lucru?

În fond, ţara mai poate să aştepte. Că doar aşteaptă de 27 de ani. Acum, cu câteva luni în plus sau în minus, nu se face gaură în cer, doar, cel mult, în economia statului şi în buzunarele românilor.

Pentru că politicienii sunt mai mult decât oameni. Aşadar, au nevoie de condiţii speciale pentru a putea să ducă mai departe dezastrul naţional şi efortul pe care acesta îl cere.

Ca atare, politicienii sunt în vacanţă. De la mic la mare, de la stânga la dreapta.

Ei, ce mai poţi spune în faţa unei astfel de evidenţe?

Ghinion!

Acelaşi ghinion se pare că ne urmăreşte şi atunci când vine vorba de tradiţii şi performanţe româneşti la capitolul sport.

Duminică, România a fost învinsă şi eliminată în mod ruşinos din Campionatul European de Fotbal 2016 de către Albania.

Lecţie amară şi dură primită din partea unei ţări care, nu mai departe de acum 15 ani, avea 2 semafoare şi 3 biciclete în toată capitala şi care, aşa cum s-a văzut şi duminică şi am văzut-o cu toţii în mod direct pe pielea exacerbatei şi inutilei noastre mândrii naţionale, a reuşit, printr-un efort misterios de tenacitate şi mobilizare naţională, să ajungă din una dintre ţările considerate slabe şi înapoiate ale fostului lagăr comunist, o ţară cu o economie în plin avânt şi cu o populaţie care, dincolo de orice vicisitudine a timpurilor pe care le trăim cu toţii, a reuşit să facă performanţă naţională inclusiv în fotbal.

Albania a avut noroc şi merge mai departe.

România a avut ghinion şi a plecat acasă.

Pentru că şi în fotbal este ca şi în ţara din care vine acea echipă de fotbal.

Dacă în România performanţa în fotbal a ajuns o afacere grasă din care se înfruptă cu lăcomie şi parcimonie de ani de zile nişte indivizi cu adânci rădăcini în mafia politică autohtonă, atunci ce mai putem spune despre prestaţiile României nu doar în sport, ci în orice alt aspect al oricărei părţi a ceea ce se numeşte ţară şi oameni?

Nici în fotbal şi nici în alte chestiuni care ţin de felul în care o ţară este condusă şi face sau nu o figură bună şi performanţă, nu merge doar cu bătutul mătăniilor la icoane şi cu rugăciuni la sfinţi şi Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu dă, dar nu bagă şi în traistă. Şi chiar dacă bagă, când traista este în posesia hoţilor şi cămătarilor….ce mai putem spune?

Ghinion!

De altfel, de acest nenorocit şi interminabil ghinion ne tot lovim de vreo 27 de ani încoace.

De el ne-am lovit şi la alegerile locale de anul asta când cu toţii a trebuit să acceptăm că am ales fără să alegem aceiaşi indivizi ai aceluiaşi clan politic, care aduce ghinion ţării de zeci de ani, dar de care, din cauza acestui ghinion ce stă ca un blestem pe capul ţării, nu ne putem scutura şi descotorosi.

Şi tot de ghinion pare că ţine mentalitatea colectivă română, care ori de câte ori este pusă faţă în faţă cu o opţiune ce poate schimba fundamental acest destin nefast şi infernal cu care ne confruntăm de sute de ani, într-un mod misterios, se întâmplă să aleagă de fiecare dată la fel.

Însă, despre ţară, numai de bine. Pentru că, în fond, statul este o chestiune virtuală care devine reală numai prin prisma oamenilor care populează teritoriile acelui stat.

Însă…aşa cum spuneam…este vară.

Iar vara este sinonimă vacanţei şi relaxării…

Deci, să ne relaxăm…şi să lăsăm ghinionul naţional să îşi urmeze cursul firesc.

Related posts

Partid, caut lider şi direcţie

Campanie electoral- judiciară

Partid. Parlament. Guvern. Guvernare. Ţară- Liviu Dragnea