7.1 C
Bucharest
March 8, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Bicicleta, solutia pentru salvarea Bucurestiului

Supragreutatea afecteaza 31,1% dintre romani, iar obezitatea – o reala problema de sanatate publica – a cuprins peste 20 la sută dintre persoanele cu vârsta peste 18 ani, conform studiului epidemiologic “Obezitatea în România (ORO) – Prevalenţa obezităţii şi a factorilor de risc ai obezităţii în populaţia adultă din România”, care a fost publicat de Asociaţia Română pentru Studiul Obezităţii.

Calitatea aerului din Bucuresti lasa mult de dorit. Conform datelor Oficiului european de statistica, referitoare la nivelul de satisfactie al locuitorilor din capitalele tarilor UE, in anul 2015, doar 22% dintre locuitorii Bucurestiului se declarau multumiti de aerul pe care il respira si 31% de nivelul de zgomot din oras.

In fiecare zi, bucurestenii petrec zeci si zeci de minute stand in trafic, fie in mijloacele de transport in comun, fie in propriile masini, captivi in jungla urbana caracterizata de strazile ingustate de autovehicule parcate peste tot, de un sistem de semaforizare invechit si, per total, de un management execrabil. De altfel, in 2014, Bucurestiul a fost orasul cu cele mai mari ambuteiaje din Europa, cu un indice de congestie de 41%, potrivit unui studiu finantat de BERD pentru Guvernul Romaniei.

Capitala are o suprafata de 228 kmp si circa 1,9 milioane de locuitori, dupa cifrele oficiale relevate de recensamantul din 2011. Neoficial, se estimeaza ca in ea forfotesc zilnic peste 3 milioane de oameni, iar în următorii cinci ani, acest număr va depăși 4 milioane datorita atractivitatii sale din punct de vedere economic dar si al faptului ca localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, sunt intr-o dezvoltare accelerata.

In aceste conditii, se poate trage concluzia clara ca una dintre cele mai importante masuri pe care trebuie sa le ia cat mai repede municipalitatea este incurajarea mersului cu bicicleta. Altfel, vom ajunge sa ne petrecem tot timpul in trafic, sufocati de poluare.

Ciclismul este unul dintre cele mai sustenabile mijloace de transport, atat din punct de vedere al mediului cat si al decongestionarii traficului. Insa, in Bucuresti, nimeni nu face nimic pentru incurajarea deplasarii pe doua roti.

In conditiile in care, spre exemplu, autoritatile locale din orasul olandez Groningen vor sa introduca semafoare cu senzori de ploaie pentru ca biciclistii sa aiba prioritate mai rapid in aceste conditii, si piste incalzite astfel incat cei care se deplaseaza pe doua roti sa nu alunece atunci cand e inghet, noi nu avem nici macar rastele pentru biciclete la sediile autoritatilor publice. Ce sa mai vorbim despre piste de biciclete sau conditii sigure – ca sa nu spunem civilizate! – de trafic pe doua roti pe partea dreapta a strazilor?… Toate acestea ar parea hilare pentru un strain care vine in Bucuresti din orase prietenoase cu biciclistii, insa la noi reprezinta o realitate trista.

In Capitala Romaniei, orice biciclist stie ca a circula regulamentar, pe langa bordura, este extrem de periculos deoarece acolo sunt cele mai mari capcane. Si nimeni nu se ocupa sa le elimine, chiar daca reprezinta un atentat si la viata soferilor de masini. De asemenea, orice biciclist stie ca nici autoritatile si nici angajatorii nu fac vreun efort – nici la nivelul cresterii sigurantei in trafic, nici la cel al campaniilor de constientizare/educare privind avantajele deplasarii pe doua roti – pentru a incuraja acest mijloc de deplasare, aroganta conducatorilor auto fiind inca litera de lege in Romania. O aroganta care descurajeaza si chiar ucide. Pentru ca din cauza nepasarii autoritatilor si a incapacitatii intreprinderii unui efort pentru gasirea unor solutii, cei care trebuie sa se deplaseze prin Bucuresti se sufoca in ambuteiaje.

Singura solutie pe care conducerea Capitalei a gasit-o pana acum in acest sens o reprezinta pistele de biciclete. Insa nu pe carosabil, ci pe trotuare! Si nici continue, ci doar din loc in loc. Si nici macar acolo facute cu cap, ci prin statii de autobuz, prin stalpi, prin parcari si chiar prin magazine! Un esec pentru care fiecare dintre noi a platit. Mult. Pentru ca dungile trasate cu autocolant pe trotuare au costat aproape 150.000 de euro pe kilometru.

Acum, noul primar, Gabriela Firea, a gasit aceeasi solutie. “Am stabilit ca primarii de sector sa identifice in cel mai scurt timp zonele propice construirii pistelor pentru biciclisti, primaria sectorului 3 identificand deja mai multe zone, unde, in regim de urgenta, vom incepe amenajarea acestora”, a spus ‎Firea la o sedinta cu primarii. Din nou, asta este strict opinia cuiva care nu merge cu bicicleta la munca, in fiecare zi, si care nu intelege ca nu asta este solutia, adica pomparea a si mai multi bani, ocuparea a si mai mult spatiu, vrajba si mai mare intre “tabere”, cea a biciclistilor, a automobilistilor si a pietonilor.

Am putea foarte bine sa cerem consultanta de la specialistii care au conceput sisteme care functioneaza, din orase ce au devenit prietenoase cu biciclistii. Insa, vrem cu adevarat sa facem lucrurile bine, ca o investitie pentru urmatorii zeci de ani? Nu, noi vanam voturi, gandim totul pe termen scurt si, mai presus de toate, consideram ca le stim pe toate fara sa cunoastem problema in esenta. Si astfel, bucurestenii vor fi obligati sa plateasca din nou pentru niste piste care nu vor rezolva problemele nici daca vor fi amenajate pe carosabil. Desi, tot ce ar trebui facut ar fi sa se creeze o infrastructura prietenoasa, care sa incurajeze traficul pe doua roti, care sa intre in istoria acestui oras si care sa fie lasata mostenire copiilor nostri.

Astazi, locuitorii din Groningen au, in medie, 1,4 biciclete de persoana si 3,1 biciclete in familie, numarul de masini este in scadere, iar interesul pentru deplasarea peste tot cu bicicleta, care se deprinde din copilarie, este din ce in ce mai mare. Totul a inceput in anii ´70 cand o mana de oameni au abordat cu mult curaj problema traficului ingreunat de numarul din ce in ce mai mare de autoturisme. Si atunci, acolo, ca si acum in Bucuresti, aproape toata lumea visa sa aiba masina fara sa-si puna problema unde o va parca si cat va sta in ea in imbuteiaje. Politicianul Max van den Berg, responsabil de traficul din oras si de dezvoltarea urbana, a avut un vis, acela ca orasul sa devina unul dominat de pietoni si de biciclisti, nu de masini. Intentia lui a fost intampinata cu mult scepticism, cu atacuri verbale si chiar cu amenintari, in special din partea comerciantilor ingrijorati ca oamenii nu vor mai ajunge la magazine. Totusi, pe fondul inmultirii numarului de accidente rutiere, planul a avut succes din toate punctele de vedere. Parcarile de masini au devenit spatii verzi sau zone comerciale, au fost plantati copaci, zgomotul s-a redus incredibil de mult, iar calitatea aerului a crescut considerabil. In plus, aproape ca nu vezi oameni grasi, ce sa mai vorbim de obezi?

Nu a fost nevoie decat de mult curaj. Curaj care nu ii caracterizeaza, insa, pe politicienii romani care incearca sa impace pe toata lumea pentru voturi, atitudine ce nu aduce nimic bun pe termen lung.

Din pacate, in acest moment, intr-o capitala europeana cum e Bucurestiul, in care putinele grupuri si asociatii de biciclisti prefera sa se multumeasca cu initiative marunte in loc sa alcatuiasca un plan comun, conceput impreuna cu cei care folosesc bicicleta ca mijloc principal de deplasare prin oras, si in care primarul general nu a incercat nici macar o data sa mearga de acasa la munca pe doua roti – prin trafic si fara antemergator! – pentru a intelege cu adevarat ce trebuie facut, Bucurestiul ramane un loc in care biciclistii sunt considerati sinucigasi (!). Desi, pe termen lung, deplasarea cu bicicleta este cea mai sustenabila optiune pe care orasele cu densitate mare de populatie o au pentru a rezolva problemele ambuteiajelor, a poluarii si pentru a creste calitatatea vietii.

Related posts

Multiculturalism

Revoluția morală

(Ne)Campania pentru alegerile parlamentare