24.8 C
Bucharest
August 14, 2022
EDITORIALS IN ROMANIAN

Cel de-al şaselea mariaj al lui Călin Popescu Tăriceanu

Sacrificiul ritualic la care am asistat zilele acestea, cel al reţinerii ca urmare a acuzării de trafic de influenţă a viceguvernatorului României, Bogdan Olteanu, reprezintă un simbol şi un punct important pentru încă o etapă politică.

Pe scurt, cazul Bogdan Olteanu este o uvertură a spectacolului noii stagiuni politice ce va atinge apogeul odată cu alegerile parlamentare.

Arestarea lui Bogdan Olteanu, care dincolo de statutul lui actual, rămâne unul dintre produsele liberalismului condus de Călin Popescu Tăriceanu, venind pe filiera lui Sorin Ovidiu Vântu, subliniază cu atât mai mult ceea ce s-a dorit să fie de fiecare dată când SOV a fost reactivat printr-o arestare şi ulterior eliberare.

În tot ciclul de arestări şi acuzări ale oamenilor politici (şi nu numai) din România, unul din personajele care a rămas ”imun” şi care manifestă o puternică atitudine în contră la adresa DNA-ului în special şi a Justiţiei în general, nefăcând nicicum din asta un secret, ba, dimpotrivă, este Călin Popescu Tăriceanu. Cel care a ocupat şi ocupă unele din cele mai importante funcţii în stat şi al cărui nou partid este prezentat ca fiind un pilon fără de care echilibrul, succesul sau insuccesul politice ale unei tabere sau alta nu s-ar putea determina.

Însă, odată cu acuzarea şi arestarea lui Bogdan Olteanu, care, aşa cum spuneam, reprezintă ”liberalismul” pe care Tăriceanu îl revendică şi-l ilustrează,  actualul partener declarat cu drepturi şi statut egale al PSD-ului, acelaşi Tăriceanu, pare să îşi fi pierdut sau e pe cale să îşi piardă protecţia (de ce sorginte nu ştim).

În tot acest timp, în din ce în ce mai desele şi mai aprigele sale declaraţii, Traian Băsescu nu pierde ocazia de a puncta cât se poate de direct la adresa lui Tăriceanu. Cel care, la un anumit moment, i-a fost prim-ministru şi partener şi care însumează întru-totul ceea ce politica de tip liberal a însemnat în aceşti 27 de ani- cameleonism, având drept reper interesul de putere şi control printr-una dintre pârghiile consacrate pentru aceasta- ”mediul de afaceri”, aşa cum îi place domnului Tăriceanu să spună. Şi un talent mutabil de la un spectru la altul care îl surclasează până şi pe Gabriel Oprea.

În acest caz, declaraţiile lui Traian Băsescu ar putea fi uluitoare dacă, pentru un moment, ai uita cine este persoana care le face. Iar la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu este foarte ludic în declaraţii, având un joc de tip love and hate. Când dojenindu-l, când desfiinţându-l, când având grijă să explice incapacitatea lui de a se preta la mizilicuri de genul unui milion de euro. Până când, în final, într-o transparenţă şocantă, îl pune direct într-o situaţie mai mult decât gravă, prezentându-l ca potenţial partener într-un viitor imediat apropiat. Lucru care s-a mai întâmplat de altfel între cei doi. Ce o fi spunând domnul Dragnea?

În acest mod, fostul preşedinte nu pierde, ca de obicei, ocazia de a mai lovi printr-un ricoşeu în ceea ce a mai rămas din ideea de liberalism în România. Traian Băsescu pregătindu-se în acest fel să preia integral dreapta.

Între timp, în zona PSD-ului, este o linişte mormântală. Suspectă. Anunţătoare de ceva neliniştitor. ”Red Flag” Sorin Ovidiu Vântu s-a ridicat. Pericol. O linişte ca şi cum această formaţiune nici nu ar exista şi care trezeşte mari suspiciuni.

Pe de altă parte, însă, Victor Ponta a devenit şi el hiperactiv, critic şi dispus la dezvăluiri de tip senzaţional ca şi Traian Băsescu.

Şi atât de des apare Victor Ponta, atât de independent pare în opinii şi atitudine, atât de sigur pe el şi atât de puternic, încât aproape că s-a şi uitat că Victor Ponta este membru PSD! Principala imagine cu care acest partid a rămas să se identifice într-o manieră surprinzător de.. pozitivă.

Victor Ponta vorbeşte mult (fiecare va aprecia dacă şi prost). Şi mai mult chiar, Victor Ponta manifestă tendinţe din ce în ce mai extremiste, părând că se erijează în ceva ce sper că nu se va dovedi. Timp în care partidul tace apăsat, iar liderul său şi mai apăsat de atât.

În aproape toate declaraţiile lui Victor Ponta, un fapt se repetă. Acela că PSD are nevoie de ALDE şi că, fără Tăriceanu şi a sa formaţiune, nu se poate obţine puterea pe care pesediştii o doresc. Oare?

Să fie acesta acordul tacit şi una din sarcinile pe care Ponta le are ca înţelegeri cu Liviu Dragnea? Sau, pur şi simplu, singura parte activă şi pozitivă a social-democraţilor face corp categoric separat, deocamdată doar la nivel de atitudine, imagine şi declaraţie?

Care este intersul pe care Victor Ponta îl are faţă de Tăriceanu, cel pe care îl prezintă ca fiind un pion cheie nu doar pentru PSD, dar şi pentru politica românească în general?

Să fie, oare, acest interes doar o altă modalitate de a-l radia politic (a nu se înţelege că Ponta este în măsură să facă această radiere, el doar execută) şi pe Tăriceanu, aşa cum i s-a întâmplat şi lui Gabriel Oprea? Pentru că, urmărind parcursul celor doi odată cu alianţele şi înţelegerile pe care le-au făcut cu PSD-ul, ceva începe nu numai să sune, dar să şi arate ca un deja-vu.

Înainte de căderea lui fulgerătoare până la subsolurile politicii, Gabriel Oprea era la fel de discutat, dezbătut, valorizat şi, aparent, la fel de protejat şi intangibil, aşa cum este acum Călin Popescu Tăriceanu.

Apoi, un şir de întâmplări nefaste, chipurile nelegate în mod direct de persoana lui Gabriel Oprea (aşa cum nici Bogdan Olteanu nu este legat de Tăriceanu) l-a făcut pe acesta să treacă din factotum politic de atunci în starea de extincţie politică.

Şi ceva mă face să întreb, fără legătură la ce spuneam mai sus (sic):

Cât îşi doreşte cu adevărat Liviu Dragnea să (mai) facă o alianţă cu Tăriceanu?

În aceeaşi linie, urmărind raţionamentul logic al faptelor expuse până acum….

USR fuzionat cu USB. Aşa cum mâna stângă este necesar să fuzioneze cu mâna dreapta, deşi sunt parte a aceluiaşi corp.

Marian Munteanu vehiculează apariţia propriului partid. Nu ştim de ce coloratură, direcţie şi dedicaţie.

Aparent, aceste două partide în devenire au menirea de a relansa dreapta cu Traian Băsescu pe post de maestru de ceremonie. Partidul său rămânând ca de obicei doar una din glumele proprii care îi plac foarte tare lui Traian Băsescu.

Timp în care, în stânga, vedeta momentului este liberalul cu pretenţii de pur-sânge Călin Popescu Tăriceanu, al cărui purtător de cuvânt este social-democratul Victor Ponta. Totul, pe fondul tăcerii şi ocultării atât a liderului PSD, cât şi a partidului în sine.

Se ştie că, în momente cum sunt cele de acum, au loc cele mai prielnice mutări, neaşteptate şi imprevizibile. Aşa cum aceste momente sunt cele mai propice pentru detaşarea de persoanele şi mariajele politice nedorite.

Şi, ce este şi mai important de atât, pentru a produce toate acestea nu ai nevoie nici de scenarii prea complicate sau elaborate, în vremuri atât de uscate şi călduroase, fiind de ajuns o scânteie, precum cea a unei arestări sau declaraţii voit iresponsabile, pentru ca totul să degenereze într-un incendiu de proporţii.

Related posts

Imagine, slogan şi mesaj de campanie

Este Romania tara cersetorilor, a hotilor si a drogatilor?

Klaus Iohannis şi blestemul preşedintelui jucător