12.2 C
Bucharest
May 11, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Suferinţele tânărului Ponta

“Excesele lui Ponta sunt cele ale naivităţii. I se pare că le ştie pe toate, dar nu ştie nimic…”- Traian Băsescu.

 

Trebuie să recunosc, încă nu m-am obişnuit cu stilul atât de, hai să-i zicem, “naiv”, ca să-l citez pe Traian Băsescu şi ca să menţin o linie de indulgenţă şi eleganţă literare de dragul cititorilor şi de dragul românilor, care, după părerea mea, merită ceva mai bun după 27 de ani de aşteptări disperate la adresa clasei politice din România.

Zilele acestea, Victor Ponta, cuprins de un zvâcnet complet imprevizibil şi total năucitor de personalitate, aşa cum îi este felul şi cum deja cred că s-a obişnuit cam tot românul atunci când vine vorba despre “eternul adolescent rebel” al politicii autohtone, s-a trezit vorbind din degete pe pagina personală de feisbuc, monologând cu năduf, elan revoluţionar şi cred că puţin cam multă temperatură crescută în partea superioară a fiinţei domniei sale (să fie de la caniculă?!), acolo unde ar trebui să fie capul şi, prin urmare, şi materia cenuşie care este adăpostită în mod natural, fizologic, la om, despre sisteme politice nelegitime, nealese şi nedemocatice care guverneaza România, despre revoluţii şi fapte de arme şi rebeliune întâmplate în ’89, băgând beţe ideatice instigatoare, subliminare prin gardul naţiunii.

“O veste bună şi una rea – vestea bună e că se întâmplă şi în alte ţări decât România ( aşa cum credeam noi) / vestea rea e că acest sistem al puterilor nealese, nedemocratice, nepopulare şi neligitime în ţara noastră este deja la apogeu şi pare să nu se mai împiedice de absolut nimic!!! Poate de votul oamenilor din Decembrie? O să avem din nou curajul din Decembrie ’89? O să vedem în curând”.

Cu toată căldura de afară şi cu tot stresul pe care-l presupune simplul fapt de a trăi în România şi de a avea de-a face cu o clasă politică alcătuită din sute şi mii de Victor Ponta, care au făcut ca această ţară să arate şi să fie percepută ca o parodie democratică pusă în scenă de o adunătură de cabotini cu puternice tendinţe narcisiste şi histrionice, când citeşti, după mai bine de două decenii, astfel de aiureli emanate de nimeni altul decât de unul dintre oamenii care au ocupat cele mai înalte poziţii în stat în tot acest răstimp şi care, nu mai târziu de acum un an, era prim-ministrul în funcţie al ţării şi şeful celui mai mare şi mai longeviv partid politic din România ultimilor zeci de ani, partid alcătuit din oamenii care în ’89 au iniţiat şi pus în scenă “marea revoluţie română”, nu poţi decât să te ridici din faţa calculatorului şi să te duci să îţi torni pe cap o mare găleată cu apă rece cu speranţa că poate ceea ce vezi, auzi şi se întâmplă nu reprezintă decât o glumă extraordinar de proastă şi în acelaşi timp extrem de periculoasă sau, pur şi simplu, ai tu probleme de percepţie şi înţelegere corectă a adevărului din cauza oboselii produse de caniculă.

Victor Ponta se trezeşte vorbind.

Şi dacă ar fi ca Victor Ponta să fie un oarecare nene care a descoperit feisbucul şi care se plictiseşte foarte tare de linearitatea şi monotonia vieţii anonime pe care o duce prin te miri ce ungher al României, simţind nevoia să devină şi el un “cineva” interesant, cu opinii şi impulsuri de revoluţionar lovit în moalele capului de teorii conspiraţioniste şi răscolit profund de arşiţă şi griji tembele pentru binele şi prosperitatea prietenilor lui de pe canalul de socializare, atunci, poate că deranjul şi năuceala produse nu ar fi cine ştie ce.

În fond, oamenii, românii, au căpătat libertatea de a spune tot ce îi taie capul şi imaginaţia pe feisbuc.

Însă, Victor Ponta ESTE, rămâne şi va fi întotdeauna tipul ăla care a fost împins în faţă, în faţa cea mai din faţă a politicii româneşti a ultimilor 20 şi ceva de ani de către cei care fac şi desfac în ţară asta în toate şi în tot.

Victor Ponta este omul care a decis timp de nişte ani buni destinele întregii ţări, atât pe plan naţional cât, mai ales, pe plan internaţional.

Victor Ponta este în continuare omul cu care defilează de mână şefi de partide, căpetenii ale puterii din România prezentându-l ca pe un “tânăr politician cu un viitor de aur, strălucit”.

Iar Victor Viorel Ponta se poartă, nu de acum şi nu pentru prima dată!, ca şi cum ar fi un copil cu handicap emoţional şi intelectual, o gravă şi regretabilă eroare umană aterizată din nefericre şi nenorocire pe capul ţării şi al oamenilor din această ţară.

Victor Ponta îndeamnă la …revoluţie!!!

Victor Ponta are tendinţe extremiste în opinările cu pretenţii de glumă şi ironii rafinate pe care le împrăştie pe feisbuc şi pe unde mai poate şi apucă, purtându-se ca un individ cu tulburări de personalitate, ca şi cum ar exista mai mulţi Victor Ponta într-unul singur, care mereu se iau la sfadă şi se întrec în a se exhiba în public în moduri cât mai şocante şi incredibile cu putinţă.

Iar ce este cu atât mai grav şi înfricoşător rămâne faptul că Victor Ponta, omul care a candidat nu foarte demult la preşedinţia României, repet, din poziţia de prim-ministru al unui guvern rezultat ca emanaţie a voinţei populare, este urmărit şi urmat cu nesaţ, voluptate şi ….o uriaşă naivitate de sute şi mii de români care, dacă mâine ar fi alegeri prezidenţiale, nu ar ezita nicio secundă să-l aleagă şi să-l ovaţioneze ca preşedinte al ţării.

Într-un retorism absolut, trist şi complet inutil, l-aş întreba eu pe Victor Ponta şi pe aceia care îl îndeamnă, la fel de manipulativ, maliţios şi morbid aşa cum se întâmplă să fi tras concluzia chiar Victor Ponta că se întâmplă să facă presa de pretutindeni şi mai ales acel grup de interese antidemocratice aflat la butoanele puterii statelor despre care opinează “omul politic” Victor Ponta: Domnule Ponta, dumneavoastră unde aţi fost şi cu ce v-aţi ocupat în ultimii 27 de ani şi ce aţi făcut democratic, transparent şi patriotic pentru România în tot acest răstimp?

Related posts

Fara dezinfectanti

Campanie electoral- judiciară

Bilanţ. Anul şi preşedintele