37.1 C
Bucharest
July 31, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Bastardul PSD-ului

După o vară mai seacă ca de obicei în reacţie şi viaţă politice, se vede cât se poate de clar că s-a atins şi s-a şi depăşit apogeul crizei camuflată atât de bine ani de zile.

Iar această criză are un unic şi principal motiv- Nu avem partide.

Acum, se vede mai mult ca oricând.

Şi nu pentru că este an electoral. Ci pentru că s-a ajuns la o totală lipsă de soluţii, de strategie, de viziune şi, în final, de imaginaţie în orice presupune gândirea sau regândirea unui partid şi viabilizarea lui. Sau, pe scurt, rebranduirea sa, aşa cum s-a intenţionat cu mai toate aşa-zisele partide în ultimii ani.

Iar în acest punct, aş întreba despre ce fel de rebranduire poate fi vorba sau ar fi posibilă, atât timp cât nu ai parcurs pasul firesc şi definitiv obligatoriu în acest sens: acela de a crea iniţial un brand ca apoi să fii capabil să îl regândeşti şi să îl (re)înnoieşti.

Unul dintre simptomele care definesc această criză politică cu obârşie aparent partinică constă în naşterea unor partide, care, în absenţa oricărei alte legitimări naturale, au pretenţia de a-şi trage puterea din diverse asocieri, alipiri şi aspirări de diverşi politicieni (parlamentari).

Cazul şi ultimei asemenea apariţii cu titlu de senzaţional, care a făcut subiectul discuţiilor din acest sfârşit de vară, început de toamnă politică atât de placid, de previzibil şi, până la capăt, atât de redundant- PRU.

Unde ar fi noutatea şi marea lovitură politică în apariţia unui alt partid creat prin traseism politic?

Care ar fi noutatea în această recombinare şi permutare politice arhiştiute şi ultrauzate (de oameni cu adevărat noi duce lipsă tot spectrul politic!), cosmetizată cu un discurs ce se vrea (dar nu şi este) de o puternică influenţă naţionalistă? Influenţă care doreşte să producă o schimbare (alta!) radicală a tot ce este acum în România în materie de politică.

Nu este nicio noutate – atenţie, aviz amatorilor de senzaţional- care să privească practic acest PRU. Un alt grup cu titlu pretenţios de partid şi care funcţionează pe acelaşi principiu- osmoză şi mesianism- de care politica românească ar avea nevoie urgentă…..dar urgentă!….de vreo 27 de ani încoace şi în continuu. Complet greşit. Greşeală în care, de altfel, perseverăm cu toţii tot de atât timp.

În locul PRU-ului, putem pune la fel de bine UNPR. Proiectul pilot şi măiastru care a desăvârşit modelul ALDE, PSRO, PMP, PMP- UNPR şi alţi ”P” cu diverse terminaţii, însă cu acelaşi punct de formare, intenţie şi finalitate- parlamentari vânturaţi ca mălaiul în sită.

Ce ar fi cu adevărat demn de spus în privinţa acestui nou aşa-zis partid la care au început înscrierile de toamnă ale parlamentarilor aflaţi pe ultima sută de metri a mandatului şi pe finish-ul listelor de candidatură?

Ar fi că şi ultimul partid cu pretenţii de identitate, măreţie şi putere- PSD- îşi arată pe deplin goliciunea, lipsa de orice consistenţă şi, până la urmă, uriaşul vid de putere ascuns după vaporii euforici ai unor primării câştigate şi a noii garnituri de conducere.

Este cât se poate de logic şi de simplu. Un lider politic poate exista şi în afara unui partid. Invers, prea puţin probabil.

Vorbesc aici de exact ceea ce este mai important legat de PRU. Sau oricare alt asemenea partid care a apărut şi o să mai apară că de-abia suntem la începutul stagiunii.

Din păcate, în România politică, preşedintele unui partid este echivalent şi liderului politic.

PSD, cel mai mare partid politic din ţară (pe modelul şi criteriul ”partidelor” româneşti, evident), este într-unul din momentele în care se pretinde şi se crede a fi cel mai puternic, când, de fapt, în realitatea corectă şi vizibilă, se dovedeşte a fi cel mai slab în acest moment. Mai slab chiar decât orice se află la dreapta sau în oricare altă parte a spectrului politic. Iar dovada o face cu prisosinţă PRU.

Ceea ce în orice alte condiţii ar fi asigurat o parte semnificativă a puterii, câştigarea alegerilor locale, nu a făcut decât să definitiveze boala lungă cu moarte sigură a acestui partid în care, mereu, principala şi eterna problemă a fost cea a liderului şi a luptelor interne.

După preşedintele cu cel mai jenant profil politic, care i-a urmat unuia la fel de caricatural şi considerat inept, PSD are acum un preşedinte (cu, de la sine înţeles, conferirea automată a titlului de lider) despre ale cărui aer misterios şi tăcere accentuată s-a crezut o vreme că ascund un spirit politic, o pricepere şi un geniu cel puţin machiavellice, care, nu se ştie cum (că liderului nu îi place să împărtăşească) o să aducă PSD-ul la statutul cel mai puternic şi stabil de la înfiinţarea lui încoace.

Nimic mai greşit. Uneori, tăcerea ascunde exact ceea ce este în spate. Nimic.

Tăcerea lui Klaus Iohannis cu care a câştigat alegerile după un preşedinte hipercomunicativ, ca şi tăcerea lui Dragnea, după un Ponta care la fel de bine în loc de politică poate să facă carieră şi ca bufon la curtea vreunui rege mai excentric, au în comun acelaşi lucru. Ascunderea nimicului. Aceste este şi motivul pentru care, probabil, cei doi domni se plac atât de puţin.

În multe feluri, Liviu Dragnea este mai rău ca nepricepere şi lipsă de substanţă politică decât Tăriceanu, Gorghiu şi Blaga. Mai rău şi decât Gabriel Oprea, care a rămas în memoria colectivă ca fiind un lider, ba unul sacrificat chiar. Mai rău chiar decât Ponta, care, cum, necum, deşi motivele se întrevăd şi se înţeleg, are o imagine extraordinar de bună şi nu doar ca om politic, dar şi ca lider.

Astfel, este cât se poate de firesc ca, prin slăbiciunea lui Liviu Dragnea, să se propulseze precum rachetele de artificii ”lideri” precum Ponta şi ”partide” precum PRU. Cele care, în final, vor constitui baza de alianţe politice cu care se va merge- cum altfel?- din nou în alegeri. Iar la aceste alianţe este abonat cu atât mai mult PSD-ul. Cu toată dorinţa declarată a liderului său de carton nu doar de a merge singur, dar şi de a crea un viitor Guvern exclusiv pesedist.

Dezbinarea şi risipirea pentru o nouă şi mai puternică adunare este o strategie nu doar veche de când lumea, dar şi deosebit de interesantă. Cu o singură menţiune. Ca cel care o aplică să fie un lider cu toate calităţile necesare.

Related posts

Victoria PSD- Închiderea cercului de putere a stângii

Vanghelizarea sau cum poţi rămâne pe viaţă un ales al poporului

(Ne)Campania pentru alegerile parlamentare