EDITORIALS IN ROMANIAN

Cabala listelor electorale parlamentare

De câteva zile, asistăm cu toţii la un fenomen care, pentru mine personal, capătă pe zi ce trece o din ce în ce mai puternică evidenţă de déjà vu.

Dacă îmi aduc bine aminte, şi cred că ne aducem cu toţii foarte bine aminte, dată fiind gravitatea momentului şi a urmărilor cu efecte incalculabile pe termen la fel de incalculabil, anul trecut în toamnă, mai exact în seara zilei de 20 octombrie 2015, tânărul poliţist Gigina îşi pierdea viaţa în urma unui accident stupid. La acea vreme, vinovat pentru întreaga dramă a fost găsit Gabriel Oprea. Pe atunci, ministru de Interne şi vicepriministru în Guvernul Ponta.

La distanţă de o lună de momentul morţii tânărului poliţist Gigina, urma tragica moarte a zeci de tineri şi mutilarea fizică, emoţională şi mentală a altor zeci de tineri surprinşi în devastatorul incendiu din clubul Colectiv.

Şi atunci, în acel început de noiembrie sumbru, imaginea şi numele lui Gabriel Oprea au ridicat la cote paroxistice furia opiniei publice, antrenând după sine masive manifestaţii stradale în toate oraşele ţării şi demisia Guvernului Ponta.

Coincidenţă sau nu, la nici un an distanţă, în acest început de toamnă, scânteia de la care se pare că se va da restartul politic al acestui an şi început de nouă etapă electorală poartă aceeaşi imagine şi acelaşi nume – Gabriel Oprea.

Cred că fiecare dintre cei interesaţi de fenomenul politic românesc şi-a pus întrebarea, cel puţin o dată, fie şi în treacăt, în acest răstimp de un an, de ce cazul Oprea a fost trecut sub tăcere şi bine dosit sub inevitabilul şi bine calculatul strat de praf al uitării memoriei colective, ca, acum, să fie reactivat în forţă, cu un grad de agresivitate complet supraevaluat şi total suprapus unor momente în care întreaga clasă politică românească şi în special partidele care o alcătuiesc urmează să se reconfigureze şi să îşi reitereze ofertele electorale pentru alegerile parlamentare care vor avea loc în data de 11 decembrie a.c.?

Pe 23 septembrie a.c., Gabriel Oprea şi-a dat demisia din Senatul României. În urmă cu câteva zile, acelaşi Gabriel Oprea împreună cu 23 de parlamentari, majoritatea ai PSD-ului, (în fapt, 73 de parlamentari votând în favoarea lui Gabriel Oprea, însă doar 24 fiind ”identificaţi” şi expuşi prin intermediul imaginilor transmise din interior) au votat în Senat în cadrul şedinţei pentru ridicarea imunităţii lui Gabriel Oprea împotriva începerii urmăririi penale a acestuia.

Urmarea: toţi liderii de partide aflate în Parlament, trecând prin efectivele de partid şi ajungând de fapt la ceea ce contează, opinia publică, au început un adevărat război mediatic în care Gabriel Oprea şi parlamentarii care au votat alături de acesta au fost atacaţi într-un mod cât se poate de direct şi incisiv, generând în final aşa-zise ”manifestaţii spontane”, complet apolitice, se înţelege, împotriva aceleiaşi etern insolvabile probleme- corupţii din Parlament şi din politică.

Însă, la o privire mai atentă şi la o urmărire şi mai atentă a parcursului paralel al evenimentelor politice din ultimele zile şi săptămâni, se poate observa în treacăt suprapunerea ciudată a acestui vot atât de hulit şi înfierat cu alte câteva evenimente aparent mai puţin importante şi demne de “agăţat” atenţia opiniei publice româneşti, dintre care cel mai sugestiv şi interesant de studiat este reuniunea PSD de la Tulcea-Murighiol.

Social-democraţiii s-au reunit într-un Cex care a avut ca ţintă (pe surse) discuţii pe tema planului de campanie pentru alegerile parlamentare din iarnă şi, nu în ultimul rând, potenţialele nominalizări pe listele partidului ale celor mai merituoşi şi corecţi dintre membrii partidului dornici de un nou mandat.

Însă, pe fond, se pare că scopul acestei întâlniri a fost acela al unor controale, reasigurări şi filtrări draconice. Adică, o reiterare a ceea ce s-a făcut cu ocazia fiecărei întâlniri de acest gen din anumite colţuri de ţară, nicidecum la întâmplare alese. Un scop care vizează în primul şi în primul rând efectivul parlamentar prezent şi mai ales viitor, cel care trebuie să dovedească o supunere oarbă şi să ofere o încredere totală, eliminându-se astfel orice abateri şi orice tendinţe de trădare sau indisciplină atât de vizibile în ultimele luni în Parlament şi atât de intensificate de când Guvernul Ponta şi-a încheiat activitatea, iar alianţa de mare încredere dintre PSD şi UNPR a trecut de la stadiul de parteneriat vital la desfiinţarea preţiosului partener de până atunci.

Nu ştiu dacă şi de ce Liviu Dragnea ar fi avut nevoie de acesta scenă de (re)demonizare a lui Gabriel Oprea pe post de sită de cernere a oilor negre şi subversive de cele albe, curate, frumoase şi cuminţi din ograda politică a partidului personal pe care-l păstoreşte cu atâta parcimonie şi într-o continuă notă apăsătoare de mister şi teroare.

Este de-a dreptul ironic cum Liviu Dragnea, un politician cu una dintre cele mai scăzute, dacă nu chiar inexistente apecieri publice, dă impresia că face corp comun şi face apel tocmai la mase pentru a-şi întări puterea care, acum, pare totală, transformându-l în personajul omniponet şi omniscient. Cel care s-a autoerijat în oponentul numărul unu al lui Dacian Cioloş. Care, la rându-i, nu face altceva decât să iasă întărit şi net avantajat din toată critica pe care Dragnea i-o administrează zilnic. Liviu Dragnea procedează cu Dacian Cioloş la fel cum, cu puţină vreme în urmă, Victor Ponta nu putea să aibă nicio apariţie publică fără să îl critice sau să îl ameninţe pe Traian Băsescu.

La fel, stau şi mă întreb de ce politicianul considerat cel mai puternic în acest moment are nevoie să însceneze o aşa cruciadă împotriva lui Gabriel Oprea şi, mai ales!, de ce are nevoie de atitudini atât de inchizitoriale la adresa propriului partid?

Să fie acestea semnul manifestării puterii depline a lui Liviu Dragnea sau, nu cumva, din contră, semnul încercării disperate a acestuia de a-şi menţine o poziţie vulnerabilă, ambalată bine în straturi de mister, tăcere şi atitudini precum cea de la Tulcea?

Toate aceste lucruri converg către unul singur: Misterul total al listelor pentru alegerile parlamentare.

Pentru că este foarte important să se înţeleagă de ce aceste liste nu sunt prezentate în mod oficial nici măcar într-o variantă de test, pornind de la partidul care dă tonul, PSD-ul.

Iar în legătură cu listele pentru alegerile parlamentare, se pare că nimeni nu ştie, şi aici mă refer chiar la cercurile apropiate de liderul pesedist sau la cele mai puţin apropiate şi mai indiferente acestuia, ce va urma să primească fiecare dintre cei aflaţi în marea familie social-democrată pe diferite poziţii şi funcţii mai mult sau mai puţin importante şi profitabile până de curând. Noi, muritorii de rând, rămânând probabil să aflăm oficial ceea ce gândeşte, vrea şi, în final, va hotărî Liviu Dragnea în legătură cu soarta pretendenţilor la un fotoliu parlamentar (şi nu numai) abia la final.

Pe după cortina politicii, se tot zvoneşte, şi asta chiar dintre oamenii cu greutate ai partidului, că Liviu Dragnea ar fi un soi de Sfinx a cărui neclintire, muţenie şi mister sunt total de nepătruns şi dătătoare de spaime. Chiar şi pentru cei care s-ar presupune că au ştiut să răspundă corect până acum la crucialele ghicitori ale acestuia.

Aşadar, din întâlnirea de la Tulcea nu au rezultat (oficial) decât câteva mostre de “stenograme”, culese ”discret” şi ”tăcut” de către diverşi iluştri anonimi prezenţi la eveniment şi plasate abil şi ţintit presei. Titluri de genul “ Liviu Dragnea a luat foc”…”, Liviu Dragnea îl atacă dur pe Gabriel Oprea şi spune că acesta NU se va regăsi pe nicio listă a PSD în iarnă” (ca şi cum acest lucru nu ar fi fost deja evident şi logic) sau “Liviu Dragnea  spune că nu-i va sancţiona pe parlamentarii care au votat împotriva începerii urmăririi penale a lui Gabriel Oprea însăs-ar putea să îşi aducă aminte de acest gest în momentul finalizării listelor pentru parlamentare.”

Când va fi acest moment şi care vor fi norocoşii finalişti, numai domnul Dragnea pare să ştie şi nimeni altul. Chiar şi acum după Cex-ul de la Tulcea şi la distanţă de numai o lună de termenul final de depunere a listelor.

Aşadar, mister şi groază în zona social-democrată a nominalizărilor finale pentru parlamentarele din decembrie.

Iar jocul se face simetric şi în aşa-zisa aripă de dreapta a politicii dâmboviţene.

Acolo avem, deocamdată, un PRU care-şi strigă liderul politic de vreo două luni încoace. Anume pe Victor Ponta. Şi care jură pe tot ce poate avea mai sfânt un partid-caricatură că o să scoată fără doar şi poate măcar 10% din fotoliile parlamentare disponibile în iarnă. Dacă nu cumva chiar vreo 18 spre 20 %.

Cine ştie, poate până în decembrie, liderul PRU se va hotărî să formeze majoritatea parlamentară şi noul Guvern cu cei 40 de membri actuali care alcătuiesc “elita” partidului. Politicieni extraordinar de importanţi şi grei. Oameni deosebit de serioşi şi motivaţi în a schimba din temelii corupta clasă politică românească din care tocmai au plecat şi cu un lider virtual care se tot lasă strigat şi nu mai apare ca lupul din povestea lui Petrică.

Mai avem un USR care, de asemenea, a trecut de faza de preţiozitate şi lipsă de interes pentru alianţe cu alte partide politice aflate deja pe scena naţională (care or fi acelea, stau şi mă întreb şi acum). A depăşit cu eleganţa şi indiferenţa unei lebede negre ritualul de curtoazie a PNL-ului cu care a cochetat în treacăt şi vag. Iar acum se îndreaptă în forţă, cu anunţuri pe măsură, spre cel mai mare giuvaer politic al ultimului an- racolarea de miniştri din Guvernul tehnocrat ca viitori membri ai USR şi, evident, parlamentari ai ţării.

Bineînţeles, domnul Nicuşor Dan nu s-a decis încă dacă îl va achiziţiona şi pe actualul prim-ministru, Dacian Cioloş, în eşantionul de superelită politică cu care vrea să garnisească preţioasa căsuţă de păpuşi pe care a reuşit să o încropească printr-un fericit accident de destin şi prin şi mai fericita nevoie a unora dintre bătrânii păpuşari ai politicii ultimilor 28 de ani, care au văzut în tânărul matematician un potenţial nou lider politic mesianic al unei şi mai potenţiale lumi de celuloid şi iluzie.

Impedimentul de a-l convinge pe Dacian Cioloş să onoreze USR-ul cu ilustra-i şi preţioasa-i persoană şi personalitate ar consta doar în totala indiferenţă pe care acesta o manifestă faţă de întreaga suită de dansuri de curtoazie pe care le tot fac diverşii bufoni politici în faţa acestuia şi pe care acesta îi ignoră în mod cât se poate de clar şi vizibil. Singura parte afectată şi interesată de toată această butaforie rămânând presa, care a transformat totul în titluri de o şchioapă ca ştiri bombă şi mari găselniţe politice.

Însă, după discursul avut în Parlament în urmă cu două săptămâni, Dacian Cioloş se pare că a reuşit să redeştepte interesul şi speranţa românilor pentru o cât de mică, dar reală schimbare politică, devenind astfel o navă amiral pe cât se solitară, pe atât de râvnită şi vânată de către diverşi piraţi politici.

În stand-by se mai află diverse jucărioare politice de genul partidului lui Marian Munteanu (ANR), sau vreo Iniţiativă pentru România a doamnei Macovei, sau vreo altă fondantă de genul PRM îmbogăţit cu reziduurile radioactive politice ale fostului UNPR.

Toată această mică suită de pretendenţi partinici se află în aşteptare, acordându-şi instrumentele pentru marea repetiţie a întregii orchestre politice naţionale care va avea loc pe 27 octombrie atunci când jocul şi misterul vor lua sfârşit şi vom putea vedea, în final, care vor fi cei care vor candida din partea oricărei părţi şi oricărui partid politic, mai real sau mai imaginar, la alegerile parlamentare din decembrie.

Însă, dincolo de toată această zarvă şi dincolo de tot acest spectacol cu puternice accente dramatice uneori cu care cred că ne-am obişnuit cu toţii, un singur lucru cred că rămâne şi este important- recomandarea de a privi dincolo de titlurile de presă furnizate de jocurile politice şi capacitatea de a amenda şi aprecia matur într-un act de civism conştient şi independent, nu dirijat sau dresat politic, un moment care, în orice democraţie reală a lumii, este definitoriu.

Related posts

Abstinenta de la vot si inselarea alegatorilor

Dura Lex, Sed Lex

Revolta Romaniei impotriva Romaniei