37.1 C
Bucharest
July 31, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Platformă- Program- Partid?

Dacian Cioloş, actualul prim-ministru al României care se declară apolitic, a lansat zilele trecute o platformă.

Platforma se numeşte #România100 – România la 100 de ani, ce cuprinde 10 aşa-zis puncte ale unei potenţiale, eventuale guvernări.

Din momentul în care Dacian Cioloş a anunţat lansarea acestei platforme,  toată lumea a aşteptat cu sufletul la gură să vadă nu doar ce are de spus, dar mai ales ce vrea să facă şi cum omul al cărui nume este atât de vehiculat în aceste zile ca fiind cel mai dezirabil pentru a ocupa funcţia de premier şi după alegerile parlamentare ce se vor desfăşura în curând.

Lansarea platformei lui Dacian Cioloş nu doar că nu a adus nimic nou sau senzaţional în viziunea de guvernare a statului român, dar a şi creat un val puternic de ironie. Şi, având în vedere statutul şi pretenţiile pe care românii le au la adresa lui Dacian Cioloş, o uriaşă dezamăgire.

Din perspectiva mea de consultant politic, dar şi de cetăţean căruia i s-ar adresa acest program, nu este nimic de analizat sau notabil din punctul de vedere al unei concreteţe în privinţa celor prezentate de Dacian Cioloş ca fiind platforma sa.

Timp de aproape 30 de ani, în România, orice partid sau persoană politice a identificat şi a prezentat de fiecare dată, într-o formă mai mult sau mai puţin similară, cu titluri mai mult sau mai puţin preţioase şi extrem de importante, aceleaşi puncte de ”strategie” şi gândire de guvernare. În fapt, ca şi în cazul de faţă, cel al platformei lui Dacian Cioloş, de fiecare dată, nu a fost vorba de nimic altceva decât de o enumerare populistă, demagogică şi evident politicianistă a domeniilor principale care compun funcţionarea statului în general şi a aceloraşi eterne probleme ale lui.

Oricine cunoaşte că o platformă, indiferent de iniţiatorul sau promotorul său, are sorginte socială. Ea neputând deveni concretă decât cu instrumente strict politice.

Ce este însă important de analizat şi de spus privitor la această platformă, lansată absolut întâmplător (?!) într-un moment de campanie şi de disputare a identităţii politice a creatorului său, este ceea ce ea semnifică şi ascunde în realitate.

Repet, nu dezbaterea unui fond care s-a regăsit, se regăseşte şi probabil că se va mai regăsi în orice program politic din România.

Ci identificarea scopului şi a modului de derulare a lui. Pentru că, în definitiv, ce altceva decât maculatură sau vorbe goale ar reprezenta un program, oricât ar fi el de bun, dacă nu este pus în aplicare?

Iar punerea în aplicare a unei platforme/program de guvernare este în strânsă legătură sau, mai bine zis, condiţionată de factorul politic.

Pentru că dacă domnul Dacian Cioloş se poate declara în acest moment apolitic, platforma domniei sale nu poate fi şi cu siguranţă nu este apolitică.

Şi aici apar şi problema şi dilema.

Urmărind traseul şi evoluţia domnului Dacian Cioloş, putem să ne dăm seama că avem de-a face cu un personaj care a activat în politica românească întotdeauna ca un specialist, declarat politician independent. Acesta fiind cazul şi atunci când a ocupat funcţia de ministru al Agriculturii din vremea celui de-al doilea Guvern Tăriceanu. Dar şi atunci când a fost propus comisar european pentru Agricultură de către Traian Băsescu.

Însă dacă, pentru politica internă, Dacian Cioloş a fost mereu politicianul independent sau, mai nou, premierul apolitic curtat asiduu de formaţiunile politice cu pretenţii de dreapta, pentru politica europeană, care, de la sine înţeles, o include şi pe cea românească, Dacian Cioloş a făcut parte din Partidul Popular European. De voie sau de nevoie, dar, lucru cert, cu apartenenţă politică. Şi nu una de dreapta! Aici, nu ştiu dacă ce a declarat Traian Băsescu referitor la disponibilitatea lui Dacian Cioloş de a se înregimenta politic oriunde, chiar şi în PPE, doar pentru a obţine la acea vreme mandatul de comisar european reflectă întru-totul profilul actualului premier, dar, cu siguranţă, spune multe despre cum vede acesta să obţină sau să îşi menţină un anumit statut politic.

Aşadar, reprezintă sau nu platforma lui Dacian Cioloş un prim act cât se poate de clar şi asumat al unei manifestări politice?

Eu afirm cu certitudine că da. Cu menţiunea că acest act nu vizează în niciun fel linia care se prefigurează în aceste zile. Respectiv asumarea acestei platforme ca viitor program de guvernare de către PNL sau USR sau ambele. Ci o linie viitoare politică de sine stătătoare cu Dacian Cioloş pe post de reprezentant (dar nu lider!).

Pentru că platforma sa nu reprezintă nimic altceva decât un preambul de imagine, un teaser dacă vreţi, o schemă de program al unei viitoare formaţiuni politice. Alta decât orice se află acum pe piaţa politică românească care se pregăteşte de alegeri. Şi este cât se poate de firesc ca ea să fie lansată într-un moment cum este cel de acum. Aşa cum este la fel de firesc ca Dacian Cioloş să nu îşi asume nicio identitate politică înainte de rezultatele alegerilor parlamentare şi formarea noului Guvern. Oricât de tare îşi doresc cetăţenii acestei ţări să îl voteze, cumva, pe Dacian Cioloş. Sau, oare, tocmai pentru aceasta?

Într-un moment politic în care identitatea partidelor politice este atât de diluată, în care s-a experimentat formula Guvernului apolitic într-un stat în care absolut totul este politizat şi în care formula politică cu cea apolitică trebuie să creeze- şi vor crea- noua paradigmă nu doar a politicii româneşti, ci şi a statului în sine, este cât se poate de interesant de urmărit ce va deveni o ”nevinovată” şi naivă platformă, nedenumită nici măcar program, prezentată ca fiind corolarul modestelor dorinţe şi concluzii al unui premier care, după un an de guvernare apolitică, ne prezintă cu mult sub posibilităţi, viziunea sa.

În final, l-aş întreba pe domnul Dacian Cioloş: De ce a renunţat atât de uşor la punctele de guvernare (gen: amendarea legilor electorale,  reformarea administraţiei publice, deblocarea fondurilor europene, mari proiecte de infrastructură) pe care le-a prezentat la începutul mandatului său şi care au fost atât de bine primite de publicul românesc? Puncte care, într-adevăr, sunt consistente şi importante şi care ar fi putut constitui şi acum punctul de plecare şi de continuare al unui viitor program de guvernare care chiar să conteze şi care să se transforme într-o perspectivă credibilă pentru orice formaţiune politică.

În scurtă vreme, vom afla misterele platformei CioloşRomania100…

Related posts

Regionalizarea electorala

Sistemul anti-spaga la medici sau unde e lege e si tocmeala

De la preşedinte, la senator