14.6 C
Bucharest
February 25, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Mister dezlegat

Noul premier al României se numeşte Liviu Dragnea.

Şi ca să fie bine înţeles, acest lucru nu înseamnă că Liviu Dragnea va ocupa propriu-zis funcţia de prim-ministru. Mă refer aici la cine va conduce cu adevărat noul Guvern.

Formarea unui Guvern reprezintă pentru orice stat democratic un act de o însemnătate covârşitoare. Act la care trebuie să participe activ şi mai ales constructiv fiecare entitate statală şi politică. Constructiv, nu distructiv. Iar acest act nu trebuie transformat într-un act de falsă criză, aşa cum am tot spus în editorialele mele şi aşa cum se întâmplă şi în momentul acesta. Din păcate. Pentru că, da, suntem într-o falsă criză de guvernare. Aşa cum am mai fost de-a lungul acestor ani.

În primul rând, consider că ar trebui să începem acest moment de după alegerile parlamentare şi dinainte de formarea noului Guvern, aruncând o scurtă, dar semnificativă privire asupra Guvernului care acum îşi exercită încă funcţia şi urmează să îşi înceteze mandatul.

Acest Executiv se numeşte Guvernul Cioloş. Iar el a stat timp de un an permanent în atenţia publică, sub reflectoarele mediatice, fiind folosit pe post de avatar de campanie sau aspirator de voturi pentru USR şi PNL.

Acum, consider mai mult decât obligatoriu şi de bun-simţ ca acest Guvern să nu îşi părăsească mandatul cu care a fost investit acum un an de către  milioane de români fără a face o dovadă de transparenţă totală şi de prezenţă în primul rând punctuală pe care le-a reclamat de-a lungul întregului an de guvernare şi mai ales la instalarea sa.

De fapt, cred că aici vorbim numai de Dacian Cioloş ca idee de Guvern. Pentru că doar Dacian Cioloş a fost vedeta acestui an de guvernare, nu şi Guvernul domniei sale. Şi dacă tot vorbim de vedete singulare care poartă eticheta de Guvern sau guvernări, aş spune că, în mod asemănător, nici următorul Guvern nu va însemna nimic şi nimeni altcineva decât Liviu Dragnea.

Însă, până la a discuta despre ce înseamnă Liviu Dragnea şi următoarea guvernare, ţin să mai menţionez un lucru despre domnul Cioloş şi presupusul Guvern al domniei sale- nefirescul ieşirii bruşte de pe scena publică şi dilema celor zece zile de guvernare fantomatică a României dintre 11 decembrie şi prezent.

Mi se pare deosebit de importantă această menţiune, având în vedere că partidele care au fost votate în proporţie de 90% şi au ajuns în Parlament datorită aproape exclusiv folosirii lui Dacian Cioloş pe post de reclamă electorală şi viitor premier propus, după ora 21 a zilei de 11 decembrie a.c. au tăcut brusc. Ca şi cum Dacian Cioloş şi Guvernul lui nu ar fi existat vreodată, iar dacă au existat, ele, USR şi PNL, nu au avut vreodată de-a face cu aceştia.

Identic cu momentul în care scapi de costumul de bal şi de mască, ieşind din pielea personajului şi redevenind ceea ce erai până în acel moment şi rămâi şi după el. Nu vi se pare?

Aşadar, o primă fraudă morală, căci nu am auzit niciun reprezentant al acestor două partide prezente la consultările cu preşedintele Iohannis de săptămâna trecută să fi menţionat numele lui Dacian Cioloş ca propunere de premier. Aşa cum s-a spus cât se poate de clar în tot timpul campaniei. În schimb, am auzit numele lui Traian Băsescu, diverse propuneri de cedare, preluare, sau, mă rog, donare a PNL-ului lui Călin Popescu Tăriceanu sau oricui ar fi fost dispus să şi-l ia în cârcă.

Din partea lui Dacian Cioloş, aceeaşi tăcere apăsată şi schimbare de 180 de grade a întregului discurs şi a întregii atitudini.

Iar în aceste condiţii se mai poate vorbi de orice viabilitate sau importanţă a propunerilor USR-ului sau PNL-ului în privinţa premierului? Şi de ce aceste propuneri ar trebui să constituie o noutate sau o schimbare, atât timp cât ele şi-au anunţat încă de acum mai mult de o lună opţiunea de premier? De ce această s-a schimbat? Pentru ce şi, mai ales, cine?

Ţara are nevoie să fie guvernată. Şi ţara are nevoie să fie guvernată la vedere.

Lăsând deoparte toate promisiunile şi propaganda de campanie, domnul Dacian Cioloş trebuie să vină acum şi să ne prezinte ce lasă în urma sa. Pentru că eu, una, nu aş vrea să aud şi de la noul Guvern aceleaşi scuze şi acuze folosite ciclic timp de 28 de ani, care de fiecare dată au fost aruncate în dreptul celor dinainte. Cu atât mai mult cu cât, de luni de zile, Liviu Dragnea s-a purtat ca un şef autoritar cu Dacian Cioloş, trăgându-l de mânecă şi făcându-l vinovat pentru tot felul de lucruri.

Şi dacă tot am ajuns la Liviu Dragnea şi la faptul că el urmează să îşi consacre Guvernul, aş spune că trebuie să privim cu atenţie (de fapt acesta este şi temeiul editorialului meu) la ce înseamnă Liviu Dragnea pentru viitorul Guvern, actualul Parlament şi politica românească de acum încolo. Unde şi cum poate fi încadrată personalitatea politică a lui Liviu Dragnea în galeria liderilor politici. Pentru că deja pe domnul Dragnea, prin atitudinea domniei sale şi prin abordarea pe care o are şi o manifestă de când a preluat şefia PSD-ului, îl putem încadra în mod evident în rarefiata zonă a liderilor politici din România. Şi-a câştigat pe merit această poziţie de curând.

Şi pentru că tot suntem în această notă şi această zonă, aşa cum spuneam, extrem de rarefiată a liderilor politici apăruţi în România în ultimii douăzeci şi ceva de ani, trebuie să subliniez un amănunt esenţial devenit trăsătura ocupanţilor acestui nivel de putere. Aceea a tendinţelor dictatoriale, oligarhice pe care aceştia le manifestă în mod cât se poate de particular şi făţiş. Aici intră, evident, şi proaspătul ocupant al uneia dintre poziţiile Opoziţiei parlamentare actuale, voce sonoră şi figură extrem de inedită şi de exotică în Pantheonul politic românesc- Traian Băsescu.

Pornind de la această trăsătură, care nu este nicidecum o glumă, ci o realitate a acestor doi lideri actuali (întâmplător sau nu, ambii acum în Parlament), putem arunca o privire către viitorul Guvern al PSD, care se pregăteşte să îşi preia mandatul. Şi, mai exact, ne putem referi nu la numele ocupanţilor viitorului Guvern. Şi nici măcar la vedeta sa, prim-ministrul. Ci la ceea ce va însemna acest Guvern în fundalul temei sale- un alt nivel de putere cucerit de Liviu Dragnea.

Pentru că nu este vorba de un Guvern format din oameni, ci este vorba de un Guvern format din voinţa şi ambiţiile de putere ale lui Liviu Dragnea.

Şi pentru că, în general, dar şi în particular, într-o analiză politică corectă şi profesionistă, trebuie să se urmărească firul evenimentelor imediat următoare după evenimentul aflat deja în desfăşurare, ceea ce cred că este mai important infinit mai mult în acest moment nu ţine de Guvernul ce urmează a fi investit. Ci de etapa de acum încolo şi care se va finaliza cu alegerile prezidenţiale de peste aproximativ trei ani. Pentru că trebuie să recunoaştem că aceasta este ţinta viitoare a lui Liviu Dragnea. Viitorul nivel de putere spre care tinde şi care îi lipseşte până acum (oare?) din elementele de întregire a puterii.

Evident că ne interesează cât se poate de clar ce va face viitorul Executiv al României, pe care nicio secundă nu trebuie să îl aruncăm în derizoriu. Tocmai că ne intersează în mod deosebit felul în care va fi guvernată România de acum încolo de o stângă care şi-a câştigat prin vot dreptul de a guverna, dar care în mod concret şi în mod cât se poate de palpabil este dezavuată de majoritatea românilor. Ne interesează- cum nu?-  şi mai tare faptul că această guvernare reprezintă drumul către prezidenţiale.

Timp în care această guvernare de stânga va trebui să treacă o punte a suspinelor cu un mediu social destul de anarhizat şi sfâşiat între opţiuni politice, aşa cum s-a văzut la ultimele alegeri. Cu un Parlament aflat în dezechilibru din punctul meu de vedere, ca poziţionare de forţe Opoziţie-Putere. Şi cu un preşedinte care va trebui să accepte să conducă România nu printr-un conflict cu Executivul, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Traian Băsescu şi Victor Ponta, ci printr-un parteneriat care trebuie să echilibreze axa de forţe ce cuprinde localul, Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia.

Şi nu în ultimul rând, toate aceste lucruri ar trebui  făcute urgent şi corect (!!) în condiţiile în care România se află din punct de vedere geopolitic, ca toate celelalte ţări de altfel, într-un nivel destul de ridicat de instabilitate şi într-o dinamică europeană şi internaţională aflată în derivă.

Aşadar, un echilibru intern cât mai concis şi repede alcătuit ar fi de foarte mare bun augur.

Actualizare: Propunerea de prim-ministru din partea PSD este Sevil Shhaideh. Singura, dupa afirmaţia hotărâtă a domnului Dragnea. Neacceptarea de către preşedintele Iohannis a doamnei Shhaideh ca unică propunere şi, de la sine înţeles, concretizare prin numire, atrage dupa sine “ne vedem în altă parte”, conform afirmaţiilor domnului Dragnea.

În această altă parte înseamnă ….suspendarea preşedintelui Iohannis?

Related posts

Modificarea schimbării în PSD

Când începe şi când se termină campania electorală

Suferinţele tânărului Ponta