EDITORIALS IN ROMANIAN

Activisti si tehnocrati

Un lider liberal a găsit explicația eșecului electoral al propriului partid: miza neinspirată pe premierul Dacian Cioloș, un tehnocrat care n-a respins sprijinul anumitor formațiuni politice. PNL ar fi pierdut pe mâna premierului Cioloș, afirmă deputatul Mihai Voicu.

Adevărul pare, în schimb, altul: Cioloș a pierdut pe mâna PNL. De ce ar fi votat acel segment de electorat care vrea o schimbare un partid ca PNL, expresia unei `caste` politice care n-a făcut decât să împartă puterea cu PSD, mai ales în ultimul deceniu. Fără a mai vorbi de faptul că acum puțini ani funcționa o alianță strânsă, USL, iar parteneriatul Ponta-Antonescu părea mai sudat ca oricare altul.

Pentru mulți,PNL nu este decât un alt PSD. Iar pentru cei care l-au votat acum pe acesta din urmă, PSD e un PNL mult mai avantajos, fiindcă mai darnic cu ofertele electorale. Dintr-un foc, noul guvern a crescut salariile (la  stat), pensiile si unele ajutoare sociale. PNL nu ar fi făcut asta, iar electoratul vizat nu s-a lăsat înșelat.

Dacian Cioloș, în schimb, miza pe un alt electorat, cu o altă filozofie de viață. Care nu vrea posturi călduțe la stat, care nu-i încântat de sinecuri avantajoase, care nu vrea să închidă ochii la furturile și nedreptățile flagrante din sistem. Care crede în profesionalism și prețuiește un simț civic de exercitat nu doar în situații critice.

Am putea spune că electoratul lui Dacian Cioloș e mai apropiat de cel al USR, chiar dacă unele tendințe din acest nou partid sunt prea la stânga pentru mentalitatea fostului comisar european. Iar o alianță guvernamentală între USR și PNL era  probabilă, dar foarte dificilă în mod practic, astfel încât nu anunța o epocă de relativă stabilitate. În același timp, a miza  doar pe USR, o formațiune debutantă nu tocmai de tipul `catch-all party`, reducea drastic șansele premierului de a rămâne în funcție și după alegeri.

Varianta aleasă a fost una de compromis, dar acesta nu avea cum să ofere mai mult decât o înfrângere nu dintre cele mai dezonorante. În general, la alegerile parlamentare PSD are  mereu prima  șansă. Doar la cele prezidențiale situația e diferită, iar mobilizarea indecișilor mai eficientă pentru adversarii candidatului PSD. Dacă am fi asistat la un duel Dragnea-Cioloș, acesta din urmă putea câștiga liniștit.

Dacă va continua în tonalitatea fermă a ultimelor săptămâni, președintele Klaus Iohannis va putea să câștige fără probleme un nou mandat, mai ales că până atunci nemulțumirile față de stilul și rezultatele guvernării PSD vor întări opoziția.

Care poate fi, însă, rolul lui Dacian Cioloș în continuare? Soluția tehnocrată nu e de viitor, din motive de funcționalitate democratică. Dar nu e de exclus apariția unui partid mai `tehnocrat`, care  să evite politicianismul de care mulți s-au săturat, dar și populismul iresponsabil ori mincinos. Care să poată combina un activism de partid cu o garnitură de specialiști, nu lipsiți de opțiuni politice, dar care să fie folosiți, la nevoie, odată cu preluarea puterii. Altfel spus, care să reușească o combinație greu de realizat între activiști care să cedeze puterea și tehnocrați mai pricepuți în domeniile lor decât în jocul politic de partid.

Pare o utopie, dar nu chiar imposibilă. Activiștii pot deveni parlamentari, dar nu miniștrii. O astfel de separare ar putea fi benefică. Excesiva dependență politică a miniștrilor de interesele amorale ale vreunui partid le limitează, din start,  un exercițiu mai deplin al responsabilității. În fond, răspunde partidul de eșecuri. DNA poate curăța ministerele de corupți,  dar cine le poate curăța de incompetenți? Premierii pun mereu în față partidul, nu guvernarea.

Din acest cerc vicios e greu de ieșit. Atâta timp cât sistemul de partide va rămâne dominat de modelul actual, PSD va fi mereu, într-un fel sau altul,  vioara întâi.

Related posts

Gloria şi decadenţa puterii politice româneşti (I)

Lecţie politică

Cabala listelor electorale parlamentare