22.8 C
Bucharest
September 25, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Noul nationalism

Ministerul Culturii și-a schimbat titulatura. Noul guvern a decis ca acesta să devina în același timp și minister al Identității Naționale. O alegere care numai inocenta nu e. Prima explicație ține de pragmatismul noii majorități parlamentare, care și-a asigurat și sprijinul UDMR.

Se va infiinta, în schimb, un post de secretar de stat care să se ocupe de identitatea nationala a culturilor diverselor minorități, in primul rand a celei maghiare. Dar in acelasi timp PSD recupereaza o retorica patriotica si naționalistă fără a mai avea o concurență serioasă. Mult timp social democrații s-au plasat mai degraba pe o poziție europeista, chiar daca intr-o prima faza nu au ezitat sa se asocieze cu nationalistii de la PRM si PUNR si sa promoveze un `model` romanesc.

Intrucat si-au asumat apoi cu consecventa idealurile integrarii in UE si in NATO, retorica lor a renunțat la vechile resentimente antioccidentale ale lui Ion Iliescu ori la ieftina propaganda antimaghiara a lui Adrian Nastase. Dar odata cu preluarea partidului de catre Victor Ponta si de alianta acestuia cu liberalul Crin Antonescu, un nou val naționalist s-a afirmat in politica romaneasca. Incercând sa capitalizeze curentele eurosceptice si chiar fractura dintre milioanele de romani din Occident și vecinii lor din țară frustrați de succesul lor, PSD a inceput sa mizeze din ce in ce mai mult pe referinte la specificul national.

Afisele electorale au fost invadate de motive folclorice stilizate, de accente de orgoliu national ori de iconografie ortodoxa. Nationalismul nu mai e privit ca un păcat de care sa-ti fie rușine, ci ca un reconfortant sentiment de mulțumire de sine. De ce să ne dea alții indicații? De ce ar fi alții,din alte părți, superiori nouă? De ce să ne chinuim cu exigențe care ne dau prea mult de furcă? Și astfel PSD a ajuns – și cu decisivul sprijin al absenteiștilor – la un scor electoral de invidiat. Dar mai mult decat nationalismului ca atare, social democrații trebuie sa-i multumesca si mai atractivei Ortodoxii nationaliste, cartea lor castigatoare.

Cu alte cuvinte, combinației de populism nationalist si religiozitate `mistica` pe care si-a asumat-o Ortodoxia autohtonă. Aceasta are o istorie seculară, ieșind la suprafață odata cu afirmarea Romaniei Mari,  noul stat fiind in cautarea unui liant ideologic si social capabil sa uneasca regiuni cu traditii nu tocmai coerente. Iar Biserica Ortodoxa a profitat de prilej pentru a-si oferi serviciile, modificandu-si insa spiritualitatea tradițional universalistă și cotind într-o inedită direcție naționalistă. Epoca comunistă nu a schimbat mare lucru in acest sens, mai ales că nationalismul promovat de Nicolae Ceaușescu a permis o neasteptata convergență.

Necenzurată de Biserică, propaganda cu iz religios a PSD a dat roade. Deocamdată doar electorale, dar nu e exclus canoua putere să adopte măsuri conforme idealurilor ortodoxe de astăzi. Nu se va ajunge la o `simfonie` precum in Rusia lui Putin, dar `etica` ortodoxă si `etica` politică promovata de PSD pot coincide pe alocuri, ceea ce poate sta la baza unei alianțe reciproc avantajoase. Mai ales ca Ortodoxia privește cu multă ingrijorare – de secole, deja – concurența valorilor seculare. O cultură interesată de identitatea națională ar putea sprijini mai degrabă valori `tradiționale` decat cele ajunse la noi pe filera unor `importuri` din Occident. Să nu ne lăsăm înșelați, naționalismul insinuat acum chiar instituțional in activitatea noii puteri va fi un instrument util pentru a întreține polarizare ideologică și socială care le-a adus atâtea voturi. `Identitatea națională` e prin definiție discriminatorie. De data aceasta, vizați nu sunt străinii, ci cei care promovează valori morale pe care mulți români le consideră o apăsare supărătoare. Să privim la ce se  întâmplă in Rusia: violența familială e reconsiderată, astfel incat o anumită dezincriminare e pe cale de a fi votată în Parlament. Câți ortodocși români nu și-ar dori asta?

 

Related posts

Cel mai batran dintre apostoli

Ipocrizie

Islamul pe care nu-l intelegem