In anii `70, cand in Italia exploda terorismul de extrema stanga, Justitia a fost pusa la mare incercare. Magistratii erau impuscati in fata propriei case, in autobuze, pe holurile universitatilor. Presiunea ajunsese imensă astfel încât teroriștii deja prinși să nu poată fi judecați. Fulvio Croce, presedinte al Consiliului Ordinului Avocatilor din Torino, a fost asasinat doar fiindca indraznise sa accepta insarcinarea de avocat din oficiu intr-un proces al unor membrii ai Brigăzilor Roșii [Red Brigades]. Profesorul de criminologie Guido Galli a fost împușcat într-o pauză de cursuri la o universitate din Milano de catre Prima Linea [Front Line], un grup terorist concurent. Profesorul Galli era preocupat de planuri de reformă a sistemului carceral, militând pentru recuperarea sociala a deținuților, dar in acelasi timp era ferm in aplicarea legii. Acest echilibru dificil intre exigență și îngăduință e pe măsura unei Justiții care vrea să limiteze pe cât posibil infracționalitatea, dar și să ofere șanse de reabilitare unor oameni care riscă sa rămână intr-un cerc vicios odată ajunsi in inchisoare. Orice filozofie penală se confruntă cu această dilemă: a fi aspru pentru a diminua violența socială, dar și a fi uman pentru a salva pe cel ce a greșit.
Dar cum poți fi uman în cazul pușcăriașilor? In primul rand, imbunatatind condițiile de detenție – o investiție care nu aduce voturi, dar dovedește gradul de umanitate al unei societăți. De asemenea, aplicând reduceri de pedeapsă pentru bună comportare – un sistem oportun, care merită a fi îmbunătățit, astfel incat sa-i favorizeze pe cei cu adevarat dispusi sa se reintegreze social, nu pe șmecherii care ii pun pe altii sa le scrie cartile pentru a iesi mai repede. Clemența e mai bine sa nu fie nediferențiată, ci să corespundă unor eforturi reale ale celor vizați. Si infracțiunile pot fi rediscutate, fiindca mentalitățile se schimbă, iar codul penal trebuie sa corespunda unor valori corespunzatoare epocii. Dar una e sa dezincriminezi relatiile homosexuale si alta e sa slăbești controlul asupra abuzului in serviciu. Si una si alta au apărători și detractori, dar mizele sunt diferite. Unii nu acceptă homosexualitatea – si nu sunt puțini, din moment ce Liviu Dragnea e sigur ca ar câștiga referendumul impotriva căsătoriilor homosexuale –, dar putini sunt cei care ar indrazni azi sa ceara pedepsirea celor care o practică. In cazul abuzului in serviciu, in schimb, câți l-ar susține pe față? E evident pentru oricine ca scopul pedepsirii sale e protejarea statului de corupție, nepotism ori clientelism.
PSD a inceput cu stangul noua guvernare, in ciuda majoritatii parlamentare confortabile. S-a grabit sa-și securizeze liderii amenintati de procese – si nu sunt puțini. Dar astfel a fost constransa sa inregistreze mult prea rapid o prima infrangere. Chiar daca va face sa treaca prin `urechile acului` cei `doi elefanti`, marja de manevră viitoare e deja semnificativ redusă. Liderii care acum apară, intr-un fel ori altul, ordonantele anuntate, pierd deja un bazin electoral imens – absenteiștii, cele 60% care nu au mers la vot in decembrie. E drept ca numarul lor s-a mai redus,odata cu pomenile electorale prompte: unii din bugetari vor prefera orice modificari ale Codului Penal, doar sa ramana cu creșterile salariale. Pensionarii oricum votasera, in foarte mare parte, cu socialdemocrații, intr-o tara din ce in ce mai îmbătranita biologic. Sa presupunem ca au rămas circa 50% inca indecisi electoral. Daca doar jumatate vor fi sensibili la campania politica anti-coruptie ce incepe acum, nu doar viitoarele alegeri pot detrona PSD, dar protestele amplificate in timp ar putea scurta drastic chiar actuala guvernare – sa nu uitam ca in ultimele legislaturi parlamentare, n-a fost nevoie de alegeri pentru cotituri politice semnificative,
Ceea ce n-au luat in calcul liderii socialdemocratilor a fost pozitia presedintelui Iohannis. Orice s-ar zice, cine se astepta sa devina, peste noapte, un `președinte-jucător`? Spre deosebire de Traian Băsescu, insa, care era doar un mare păpușar, Iohannis s-a aruncat in lupta intr-un moment de mare pericol – schimbarile in Codul Penal pot compromite singura materie la care Romania a devenit, in ultimii ani, o fruntașă in regiune: lupta anticorupție. Mulți români vor înțelege miza acestui război politic, chiar daca afluența la referendumul anuntat de presedinte e inca incerta. Fără o campanie inteligenta, aabsenteismul risca sa fie, inca o data, fatal. Multi comentatori considera atitudinea presedintelui drept celputin hazardata, daca nu chiar inoportuna. Ceea ce se uita adeseori e statutul cel putin ambiguu al numerosilor `comentatori politici` care sunt seara de seara in studiourile diverselor televiziuni. Daca privim in urma, carierele lor au prea multe aspecte tenebroase – daca nu chiar afaceri care ar fi trebuit sa-i decredibilizeze demult – ca sa nu banuim nu doar oportunism, ci chiar un rol activ de manipulare. Nu e ciudat, de exemplu, că ambasada Rusiei îl promoveaza pe Bogdan Chireac? In orice caz, in ciuda opiniilor acestei pleiade de comentatori, Klaus Iohannis a ales o cale castigatoare. Poate nu va reusi sa opreasca adoptarea celor doua ordonanțe, dar PSD va ieși rănit din această confruntare. O rană care il va slabi mai mult decat ar fi crezut. Sunt destui români care s-au săturat de dat șpagă. Sunt destui care se simt umiliți de aroganța politicienilor. Sunt destui care detestă să fie manipulați. Sunt destui care se tem de implicațiile europene ale involuției țării in privința corupției. Sunt destui care privesc cu ingrijorare eliberarea unor detinuti periculosi. Aceșia toți riscă să vadă, mai mult ca oricând, PSD drept vinovat pentru prea multe disfuncționalități cotidiene. Și să-i ceară nota înainte de vreme. Cu atât mai mult cu cat evolutiile economice pot sa conduca, in ciuda majorarilor salariale, la o scadere a puterii reale de cumparare. Presedintele Iohannis a mutat inteligent.
