EDITORIALS IN ROMANIAN

Apocalipsa Liberala

PNL este azi principalul partid de opozitie. Dar in acelasi timp este departe de o pozitie privilegiata. Scorul sau de circa 20% realizat la recentele alegeri, desi in sine nu reprezinta un rezultat slab, interpretat  conjunctural denota o criza. Trei principale  tipuri de electorat le-au acordat girul liberalilor actuali. Doua corespund partidelor care  au fuzionat nu de asa mult timp: PNL-ul vechi, iesit cu greu din mariajul ciudat cu PSD-ul lui Victor Ponta, si fostul PDL, iesit si el cu greu de sub pulpana protectoare, dar si inabusitoare a lui Traian Basescu. Cele doua partide aveau structuri politice cu vechime, reprezentanti in administratiile locale si judetene, lideri bine cunoscuti, astfel incat o popularitate de circa 7% pentru fiecare pare foarte putin. Diagnosticul indica o involutie alarmanta, fie pentru fostii liberali, fie pentru fostii democrati. Cealalta categorie – un alt ipotetic 7% – ii cuprinde  pe cei care l-au creditat  pe Dacian Ciolos ca viitor premier, dar nu aveau suficienta incredere in USR, prea nou si prea  tineresc,astfel incat au preferat sa mearga pe mana liberalilor. Dar fostul premier a suscitat in partid pozitii destul de ambivalente. Pe de o parte, se dorea fructificat capitalul sau de sef de guvern tehnocrat mai eficient (si cu mult mai putine scandaluri decat cele politice). Pe de alta parte, era  privit ca un corp strain care  a refuzat sa se supuna disciplinei de partid,  pastrand o autonomie care nu era deloc pe placul unora.

De fapt, aceasta ambivalenta ilustreaza foarte exact dilema  de fond. PNL e un partid al sistemului forjat in ultimul sfert de secol. Multi il percep ca  pe un PSD mai mic, cu destui primari si  parlamentari certati, intr-un fel ori altul, cu legea. Si care privesc tainic cu simpatie la reformismul penal al actualei puteri, pe care, de fapt, ar sprijini-o pentru a-si rezolva propriile probleme. Daca observam cum sevoteaza acum in parlament, nu artrebui sa ne mire ca PNL e nu o data convergenta cu optiunile puterii. Cu alte cuvinte, opozitia sa e mai selectiva decat ar fi de asteptat. In fond, alianta sa cu social-democratii in USL nu a fost  doar o aventura de-o clipa,  ci a  ilustrat compatibilitatea unor partide a caror identitate a  devenit fluida. Inevitabil, multi nu mai privesc PNL-ul cape un partid reformabil. Nu intamplator, absenteismul a fost urias ultima data. Unul din principalele motive a fost lipsa de credibilitate a  vechilor partide.

Toate acestea arata ca e loc pentru formatiuni noi, caresavina din afara sistemului deja epuizat – care merge din inertie, dar care si-a pierdut in buna masura legitimitatea. Sa nu uitam ca actualamajoritate `zdrobitoare` se bazeaza pe un PSD care n-a obtinut mai mult de 18%  din totalul electoratului. Iar sutele de mii de protestatari ai ultimelor saptamani nu ar mai vota  cu PNL – ca vot anti-PSD – daca ar exista si alte optiuni.USR, deocamdata foarte eterogena, pare dominata mai degraba de tendinte de stanga, cu grupuri apropiate chiar de o stanga mai radicala. Daca o astfel  deidentitate va deveni mai pronuntata, multi vor fi si mai retincienti in a-i acorda girul si votul. E firesc sa existe un electorat care sa prefere o dreapta chibzuita, mai autentic liberala si departe de populismele care  au distorsionat atat de des climatul politic autohton. Asa cu e firesc sa existe un electorat dornic de veritabile reforme destanga, care sa reduca din disparitatile capitalismului actual si sa propuna un sistem mai incluziv pentru categoriile sociale  defavorizate. PNL pare in afara acestui joc de redistribuire a preferintelor electorale. E greu de crezut ca se poate rupe  de un trecut in care devenise doar un pandant mai de   `dreapta` al PSD-ului.

Faptul ca  un fost sef al liberalilor e in continuare un aliat de nadejde al social-democratilor joaca in defavoarea partidului, chiar daca azi PNL si ALDE sunt adversari politici. Perceptia publica a multora e ca un liberal e aproape  echivalent cu un social-democrat, uniti de oportunism dincolo de ideologii (care oricum au devenit in buna masura simple etichete fara continut). O astfel deperceptie nu poate decat  sa se accentueze. Sa luam cazul noului ministru al  Justitiei, care a fost propulsat  la  Curtea constitutionala de liderul  de  atunci al liberalilor, calin Popescu-Tariceanu. Si care e acum intr-un guvern extrem de politic. A fost si cazul lui Victor ciorbea, alt liberal ajuns Avocat al Poporului cu ajutorul PSD-ului. Pare o misiune imposibila pentru orice viitoare conducere a partidului sa convinga electoratul ca  PNL e cu adevarat altceva decat PSD. PNL a rezistat atatia ani doar datorita unei fericite politici de  fuziuni. De aceea a si avansat ideea unei noi fuziuni, cu USR. O fantezie insa, fara urmari. In rest, liberalii nu mai au pecine sa absoarba. Ceea ce le va  reduce treptat  rolul. In favoarea unor partide din afara actualui sistem. Care acum dospesc.

 

Related posts

Bicefalismul dreptei. Efectul elefantului roz

Pomana electorală

Panama Papers, jurnalism de investigatie sau scurgeri ’cu dedicatie’?