EDITORIALS IN ROMANIAN

#rezist

”Unde există putere, există rezistenţă.” (Michael Foucault)

 

Zilele trecute, un român, pe numele lui Tiberiu Uşeriu, a câştigat pentru a doua oară unul dintre cele mai dure şi dificile maratoane din lume- 6633 Arctic Ultra.

Această cursă infernală s-a desfăşurat pe o distanţă de 566 km, în apropierea Cercului Polar.

Tiberiu Uşeriu a parcurs cei 566 km de gheaţă, zăpadă, vânturi arctice şi temperaturi, care de cele mai multe ori ating valori sub minus treizeci şi şase de grade, cu degerături, patru perechi de pantaloni pe el şi o rezistenţă psihică supraomenească.

Istoria ultramaratonistului român din infernul de gheaţă este una care poate face cu succes un subiect de film pentru Hollywood. O poveste pe care Tiberiu Uşeriu a materializat-o într-o carte ce poartă numele “27 de paşi”.

Pe scurt, Tiberiu Uşeriu, campionul mondial de acum din maratonul 6633 Artic Ultra, este opusul lui Tiberiu Uşeriu din urmă cu câţiva zeci de ani, românul condamnat la 23 de ani de închisoare pentru jafuri armate şi tentativă de omor comise în Germania şi Austria, omul care a reuşit să evadeze de două ori din regimul de detenţie şi care, în final, a ispăşit 10 ani din cumulul de condamnări primite.

În cartea sa, Uşeriu explică această miraculoasă transformare interioară şi incredibilă schimbare de destin: “Prima dată, visam răzbunare şi visam o nouă evadare. Asta am visat în primii ani de detenţie şi mi-a fost foarte greu ca să regret ceva, pentru că eu trăiam în bula mea şi asta sperăm să fac mai departe. Dar după patru-cinci ani de zile, mi-am dat seama că trebuie să fac altceva şi asta m-a ajutat foarte mult. Am început să meditez, am început să mă autoeduc şi să îmi dau seama că viaţa e alta şi că trebuie să fac alt pas mai departe”.

Mulţi dintre cei care vor citi aceste rânduri se vor întreba probabil în acest moment: Aşa, şi ce-i cu asta?

Un om se poate schimba de-a lungul vieţii în multe feluri. Bravo lui, omului Tiberiu Uşeriu! Bravo lui că a reuşit să realizeze această uriaşă şi miraculoasă transformare dintr-un individ aflat în cele mai joase şi mai nefericite nivele ale societăţii într-un erou pozitiv, unul demn de dat exemplu copiiilor şi tuturor celor care şi-au pierdut definitiv speranţa în bine şi în puterea şi capacitatea omului de a se autoeduca şi a-şi descoperi acea latură fantastică pe care cu toţii o avem în noi- Rezistenţa în faţa tentaţiei răului.

Da, bravo lui şi bravo tuturor celor care înţeleg cu adevărat ce înseamnă de fapt ideea de a rezista. Căci despre rezistenţă este vorba în acest editorial.

Iar această rezistenţă şi perseverenţă, tenacitate şi concentrare fantastice pe care Tiberiu Uşeriu le-a înmagazinat şi prelucrat transformându-le, în final, în succes, renume şi pozitivitate canalizate într-un scop cu totul nobil fac obiectul şi creionează tabloul trăsăturilor acelor mii de români care, începând în urmă cu trei luni, au reuşit să reziste în stradă, în faţa Guvernului României pentru o cauză.

O cauză care, din nefericire şi printr-o conversie complet opusă celei care l-a ajutat pe ultramaratonist să devină un personaj pozitiv, un om mai bun pentru sine şi pentru omenire, a ajuns obiectul de manipulare şi oportunitatea perfectă în mintea unora care nu au nici cea mai vagă legătură cu ceea ce simbolizează în realitate #rezist pentru românii din stradă.

O cauză care, pentru unii (în acest moment doar doi la număr), serveşte perfect intreselor personale, dorinţei meschine, rapace de a se căţăra pe umerii celor mulţi pentru a putea ajunge cât mai repede, direct şi emoţionant în zona de putere şi vizibilitate- în zona politicii.

Astfel, #rezist a devenit aproape peste noapte dintr-o mişcare socială de o amploare şi intensitate fără precedent în ultimii douăzeci de ani, o găselniţă de conjunctură, un teren de speculaţii la bursa pariurilor politice şi a ciupercăriei partinice care niciodată nu pierde ocazia de a arunca în derizoriu şi a distruge iremediabil cele mai bune şi curate intenţii şi inţiative pe care societatea civilă română le-a avut vreodată din ’89 încoace.

#resist poate deveni cât de curând un alt partid din România.

#REZIST a devenit deja o pagină de Facebook, care poartă numele de Partidul#REZIST şi se pretinde a fi locul virtual politic (!) citez: “al tuturor celor care, împreună, clădim acest partid pentru o altfel de politică şi o altfel de ţară.”

Aşa cum se spune, orice intenţie bună nu rămâne nepedepsită.

Iar în cazul de faţă, orice intenţie bună nu poate rămâne neatinsă, nemurdărită şi netârâtă în marea mocirlă politică românească în care sfârşesc astfel de mişcări şi astfel de cauze.

Ar fi de prisos să spun că unul dintre cei care au prins din zbor această idee şi au găsit de cuviinţă că ea reprezintă o ocazie ce merită şi trebuie fructificată din plin se “întâmplă” să fie un fost preşedinte al organizaţiei UNPR Argeş, domnul Iulian Uţă, om de afaceri şi mare patron de ziar local.

Aşa cum este de prisos să predicţionez cam ce se va alege, în final, şi de acest vis şi această cauză române.

Însă, morala rămâne una singură: Într-o ţară în care un om poate renaşte spiritual, chiar şi în al doisprezecelea ceas, asemenea lui Barabas, rezistenţa unui popor în faţa răului nu ţine de un haştag şi o sintagmă furate şi însuşite tâlhăreşte, peste noapte sau peste zi, şi înregistrate ca partid în cartea istoriei româneşti.

Please follow and like us:

Related posts

Fraudare şi trădare

Ghinionul naţional

Sprijinirea crestinilor