13 C
Bucharest
April 16, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN

Balena Roşie

Într-o eră ultra informatizată şi digitalizată, copilăria a devenit aproape inexistentă, iar adolescenţa o etapă aflată la limita dintre pericol şi incertitudinea unei viitoare vieţi de adult.

Iar în România, copilăria şi adolescenţa se traduc pentru cea mai mare parte a tinerilor în adevăruri sumbre: Sărăcia, analfabetismul, mortalitatatea infantilă (România este pe locul I la mortalitate infantilă în Europa), abandonul la naştere, agresiunea familială, socială şi şcolară, lipsa de perspectivă pentru o viaţă decentă ca tânăr şi adult, un mediu şcolar ostil sau indiferent la nevoile fireşti pe care aceste perioadă din viaţa fiecărui om le reclamă, izolarea de propriile familii din cauza înstrăinării pe care părinţii, conştienţi sau nu, prea prinşi în vortexul devastator al maratonului pentru supravieţuire o creează propriilor copii, uitându-i  de cele mai multe ori prin vreo grădiniţă sau şcoală, lângă nişte bunci, o bonă sau, pur şi simplu, în faţa unui dispozitiv de calculator sau telefon ce devine pentru copil singurul univers real, disponibil şi singura cale de comunicare cu lumea.

Acestea sunt doar câteva dintre realităţile copilăriei şi adolescenţei trăite în România şi dintre pericolele reale, ci nu imaginare sau virtuale cu care se confruntă orice copil din ţara în care trăim.

Iar dacă, ca adult, acest hiperunivers virtual a devenit o lume plină de tot felul de provocări şi presiuni în afara căreia nu prea mai ştim să fim şi să facem ceva din ceea ce presupune viaţa noastră zilnică, pentru un copil, această lume a posibilităţilor infinite, aparent tangibile şi extrordinar de fascinante, devine de cele mai multe ori şi sursa care modifică şi prelucrează subconştientul şi mentalul acelui pui de om în cele mai nefericite şi grave moduri.

În ultimele săptămâni, presa din România s-a inflamat în cod roşu de alertă, trâmbiţând pe toate părţile apariţia unui nou flagel internaut, care, păsămite, are ca ţintă şi victime copiii şi adolescenţii- Balena Albastră.

Apocaliptica Balenă, un joc inventat şi propagat de o minte ale cărei coordonate sunt cert de domeniul psihiatriei din zona de cămaşă de forţă şi monitorizare pentru nivel înalt de risc, fie el real sau imaginar, are ca miză finală actul suicidal la care tânărul trebuie să recurgă pentru a-şi demonstra virtutea de jucător de elită.

Din primele informaţii apărute în presa românească, jocul ar fi făcut deja victime în rândul tinerilor. Deşi, după o revizuire atentă a cauzelor suicidului în rândul tinerilor, cel puţin în ultimele zile, tot presa a ajuns la concluzia că, până la urmă, tinerii din România se sinucid nu din cauza Balenei Albastre sau a altor animale mai mult sau mai puţin oceanice şi imaginare, ci mai degrabă din cauza unor factori cu mult mai tangibili şi umani decât se poate crede.

Însă, ce nu sunt dispuşi să facă adulţii sau, mă rog, o parte a lor? Cei a căror preocupare esenţială este cea a făcutului politicii inclusiv cu preţul vieţii copiilor pe care (teoretic, numai teoretic!) ar trebui să îi protejeze de toate pericolele cu faţă sau fără faţă umană.

Ce nu fac politicienii pentru copiii din România este mai mult decât evident şi clar.

Politicienii nu fac şcoli mai bune şi un sistem de învăţământ mai performant şi mai accesibil tuturor copiilor.

Politicienii nu fac un sistem de sănătate, care să protejeze copiii şi să le asigure un mediu de naştere, creştere şi dezvoltare cel puţin normală, dacă nu excepţională.

Politicienii nu fac nici măcar locuri de muncă şi salarii decente pentru părinţi, astfel încât aceştia să poată rămâne acasă, în ţară, lângă copiii lor şi să le asigure un trai decent şi un viitor care să depăşească condiţia familiilor în care s-au născut aceşti copii.

Politicienii nu fac nici legi care să protejeze interesele, drepturile şi condiţiile de viaţă ale copiilor din ţara asta.

Ce fac politicienii?

Politicienii fac ceea ce ştiu ei mai bine să facă! Propagandă politică şi circ electoral. Inclusiv sau mai ales în locuri în care politica nu are ce căuta nici măcar cu numele. Aşa spune şi morala, aşa spune şi legea, chestiuni, se pare, complet irelevante şi în definitiv indiferente politicienilor noştri. Nu mai vorbesc de prezenţa, fie ea şi extrem de feminină, fardată, coafată şi jucăuşă a unora dintre aceşti politicieni.

Gabriela Vrânceanu Firea este unul dintre politicienii, primar de capitală şi mult clamată şi şi mai mult autoclamată mamă, care s-a gândit, în termeni cât se poate de matern politici, să se suie pe valul creat de letala Balena Albastră şi să eşueze cu balenă cu tot într-una dintre şcolile capitalei în ritm de dans, cântecele, joculeţe şi aplauze pentru a le explica copiilor, cam ca în vremea Daciadei, cum să se ferească de Balenă.

Doamna politician Firea, împreună cu o altă doamnă politician, Carmen Dan, care întâmplător este şi ministrul care ar trebui să se ocupe cu asigurarea aplicării şi respectării legii şi protecţiei cetăţenilor de pe teritoriul României (deci şi a copiilor ţării sau mai ales a lor) s-au deghizat în zânele bune ale politicii, îmbrăcate cool în tricouri şi jeanşi şi au pornit la vânătoare de balene albastre ucigaşe imaginare într-un act de supremă grijă şi magistrală penibilitate.

Şi iată cum dintr-un subiect de presă, o eroare gravă pentru care ar trebui să existe penalizări usturătoare în opinia mea, tocmai datorită poziţiei şi importanţei pe care presa o are în viaţa oricărui om şi în special pentru rolul educaţional şi corect informativ pe care presa ar trebui să-l aibă pentru populaţia tânără a unei ţări, politica a reuşit încă o dată să transforme o cauză a unui potenţial pericol într-unul adevărat printr-un impuls canibalic de nestăvilit de a se folosi de orice ocazie, oricât de sinistră şi ipotetică  ar fi ea, pentru a crea momente şi schiţe în portofoliul de campanie electorală a unui partid şi a unor personaje care nu ştiu şi nici nu sunt interesate să diferenţieze legal, moral, cu bun-simţ şi decenţă funcţia politică de cea publică şi fişa postului de partid de cea a postului public.

În realitate, campania media şi cea iniţiată de către primarul Bucureştiului şi ministrul Afacerilor Interne împotriva periculoasei şi în final inexistentei Balene Albastre au reuşit doar să abată atenţia opiniei publice de la probleme reale cu care se confruntă tinerii din România.

Ba, aş putea spune că această campanie a reuşit să atragă atenţia într-un mod cu totul periculos asupra unui fenomen care, de fapt, este şi rămâne rodul unei imaginaţii mult prea bogate, ca să nu spun patologice. Un fenomen care, până în clipa în care politica nu a preluat comanda şi nu i-a dat o falsă importanţă şi greutate, rămăsese în zona de zvon absurd şi avertisment pentru o altă aiureală creată în virtualitate cu un potenţial crescut de risc pentru tineri. Însă, atingerea politică l-a transformat automat într-un pericol real. Pentru că, după cum prea bine ştim şi ne-am obişnuit deja să aflăm pe pielea personală, tot ceea ce atinge politica se transformă până la urmă în pericol sau se ofileşte şi moare.

Şi după cum adevăraţii specialişti ştiu, atunci când ai o problemă nu trebuie să o propagi fără o verificare temeinică prealabilă, stârnind astfel interes şi curiozitate şi acolo unde nu erau. Ci încerci să o izolezi. În limbajul şi mai pe înţelesul doamnelor Firea şi Dan, atunci când ai câştigat alegerile şi ai promis câte în lună şi în stele, nu te ţii doar de vorbe goale, cântec şi dans, fluturând compulsiv un program de guvernare fără nicio acoperire reală economică şi financiară şi nici nu rezumi acel program la ouă de Paşte cât roata carului aruncate prin tot oraşul şi oameni-iepure siniştri, care să mărşăluiască pe arterele şi străzile capitalei terorizând copiii cu apariţii groteşti.

Şi că tot veni vorba de programe de guvernare şi demnităţi şi poziţii oficiale câştigate prin vot democrat, aş întreba ce competenţe deţin aceste două doamne pentru a fi ele cele în măsură să trateze o problematică de tipul celei ridicate de Balena albastră? Altele decât acelea de a fi membrele şi favoritele unui partid aflat la putere!

În plus, le-aş propune aceloraşi sârguincioase şi grijulii doamne şi membre de partid ajuns la guvernare, cu o majoritate parlamentară solidă şi cu mari aspiraţii spre fotoliul prezidenţial, să creeze astfel de perechi şi pentru alte probleme, cum ar fi:

Doamna Firea şi domnul Daea să facă campanii de conştientizare a modului în care gropile din oraş pot fi folosite pentru creşterea productivităţii agricole urbane. În special a secţiunii care priveşte oieritul şi tradiţia transhumanţei de la un partid la altul.

Domnul Dragnea şi doamna primar general sa facă campanie de conştientizare a necesităţii spălatului pe dinţi de cel puţin două ori pe zi. Gargara să fie obligatorie la finalul fiecărui tur de periaj.

Doamna Firea şi domnul Tăriceanu să facă campanie pentru conştientizarea importanţei familiilor şi problematica revizuirii  privind legislaţia care limitează de câte ori se poate (re)căsători într-o viaţă un om.

Doamna Vasilescu si doamna Firea să facă campanie pentru conştientizarea salariului ideal, fără limite într-un univers paralel şi a miracolelor divine care transformă peste noapte Bucureştiul în capitală europeană model.

Şi întreg PSD-ul să facă sesiuni repetate şi îndelungate de conştientizare a pericolului pe care îl presupun minciuna şi hoţia.

Însă….

Până una alta, pericolul pentru copiii noştri, aici, acum, în România, se numeşte Balena Roşie.

O adevărată orcă ucigaşă, care bântuie apele în care ne scăldăm cu toţii.

Iar nivelele de joc şi cele de risc suicidal şi letal se multiplică şi se replică la fiecare 24 de ore, crescând exponenţial gradul de pericol pentru toate generaţiile de copii, adolescenţi şi adulţi din ţara asta.

Related posts

Dura Lex, Sed Lex

Martirii

Atenţie, râul democraţiei este plin de crocodili!