7.7 C
Bucharest
March 6, 2021
EDITORIALS IN ROMANIAN SUPPLEMENTS

Martirii

Inainte de a vorbi de o înviere miraculoasă, Paștele creștin vorbește despre o crucificare. Fiind vorba de o victima condamnata pentru chestiuni religioase, Iisus e primul martir creștin. Desigur, nu e primul martir al istoriei – fiecare religie are martirii săi. Nu e nici măcar singurul `zeu` ucis și înviat – îl putem, oarecum, compara cu mitul lui Dionysos. Cu toate acestea, crucificarea Fiului lui Dumnezeu a schimbat fundamental perceptia asupra  martiriului. Crestinismul s-a nascut ca o religie a martirilor, intrucat a fost privita cu ostilitate atat de catre evrei, cat si de catre păgâni. Ulterior increștinării Imperiului Roman, numarul martirilor a crescut mai ales in țările aflate in conflict cu acesta  sau cu viitoarele alte  state creștine. Dar si multele comunități creștine declarate eretice au avut mulții lor martiri, fara a mai vorbi de cei prigoniți ca ne-creștini, precum evreii ori musulmanii. Cu alte cuvinte, creștinismul a potențat puternic martirajul in istoria umanității.

Ce  este, însă, un martir? In principiu, un om care nu-și reneagă credința religioasă nici chiar cand e amenințat cu tortura ori cu execuția. Care prefera durerea ori moartea trădării Dumnezeului său. Care nu luptă cu prigonitorul său, ci care doar suportă violența altora. Dacă islamiștii de azi se consideră și ei martiri, o astfel de accepțiune a termenului e departe de cel  creștin. Adevărul e  că nici in istoria creștină martirajul nu a fost conceput mereu la fel. Iar martirizarrea altora nu a fost pusă pe același plan cu martirizarea celor din propriile comunități – existența a două  măsuri de judecată diferite a fost (și este) pentru unii un adevărat scandal moral. Dar dincolo de aceste variații de interpretare, martir este cu precădere cel care suferă precum a suferit pe cruce Iisus. Dar sa nu ne inchipuim ca un astfel demartiraj e doar un act de credință și de curaj. Memoria martirilor e mult mai semnificativă – efectele morții lor nu privesc doar mântuirea sufletelor  lor. Martiriul e o seriaosă chestiune politică. Pentru a intelege mai bine această cultură a martirajului avem la dispoziție si ultimul film al lui Martin Scorsese, `Silence`,  ecranizarea romanului omonim al japonezului Shusaku Endo. Desi scenariul ramane extrem de fidel cărții, reușita cinematografică este palidă in raport cu arta extrem de rafinată a scriitorului – de o eleganță aproape `caligrafică`, dar mai ales de o remarcabilă artă a problematizării. Romanul se referă la eșecul misionarismului catolic în Japonia medievală, după un start promițător. Elita politică japoneză a dat violent inapoi,  persecutandu-i pe japonezii încreștinați și vânându-i cu strășnicie pe călugării misionari. Eroul romanului e un apostat, un misionar care, după ce își riscă viața pătrunzând clandestin in țară, trece printr-o criză profundă de conștiință, iar in final, intr-un context special, acceptă să se lepede formal de credință, chiar dacă in adancul sufletului va rămâne creștin. Cartea lui Shusaku Endo nu e doar un pasionant roman istoric, ci și o provocatoare meditație cu privire la credință, suferință și martiriu. In perioada sa deședere clandestină, misionarul din roman e uimit de martiriul multor japonezi extrem de săraci și, in general, de fervoarea lor creștină. El va ceda, in cele din urma, nu din lașitate – țaranul care-l va trăda, un fel de nou Iuda, e personajul fricosului, care se leapăda de nenumărate ori, deși de fiecare dată regretă și ar vrea să fie iertat. Misionarul cedează ca și maestrul său, un misionar mai bătrân – amândoi cedează la argumentul manevrat cu abilitate de `inchizitorul` japonez, care ii vedea pe preoții creștini mai utili ca apostați decât ca martiri. Cedeaza pentru a-i salva pe altii de la chinuri, cedeaza fiindca nu pot merge pana la capat cu provocarea martiriului altora. In fond, orice misionar e, potențial, `părintele` multor martiri. Una din principalele sale invățături e fidelitatea fata de Dumnezeu cu orice preț. In fond, cei mai buni ucenici ai săi vor fi chiar martirii.

Misionarul apostat nu va renega virtutea martirajului, dar ii va adauga o categorie specială, cea a apostatului (nesincer, in ciuda aparențelor) care are o cruce extrem de greu de dus. E reversul orgoliului cuprins, indiscutabil, in victoriile martirilor, vazuți ca niște eroi mai presus de eroii care luptă cu armele. E umilința celor care au renunțat și la lupta  fără arme,  dar și la implicita propagare a  violenței prin martiraj. Dar care nu l-au abandonat, in adancul inimii, pe Dumnezeu. Chinul lor lăuntric poate fi asemănat – deși unora le  pare o blasfemie – cu cel al martirilor. In orice caz, e un altfel de martiriu.

Photo: Yôsuke Kubozuka and Andrew Garfield in Silence (2016)

Photo source: www.imdb.com

Related posts

Government bonds to be issued on the occasion of the Centenary. Starting on Monday, people can buy government bonds for 2 years with a non-taxable interest rate of 4.5%

NINE O'CLOCK

135 Years of Diplomatic Relations between Romania and Germany: A rich tradition, a dynamic present

Nine O' Clock

Uwe Koch, Cultural Attache at the German Embassy: Cultural relations between Romania and Germany

Nine O' Clock