23 C
Bucharest
July 1, 2022
EDITORIALS IN ROMANIAN

Fabrica de Preşedinţi

În 2009, Crin Antonescu a candidat la alegerile prezidenţiale, ieşind pe locul al treilea. În cel de-al doilea tur de scrutin în care Traian Băsescu şi Mircea Geoană au rămas să îşi dispute viitorul mandat de preşedinte, Crin Antonescu şi-a anunţat sprijinul pentru Geoană.

Cât despre alegerile prezidenţiale din 2014, având în vedere tot contextul petrecut în acest răstimp, cine putea să fie mai nimerit decât Crin Antonescu, celălalt membru al noului cuplu de aur politic românesc? Şi vorbesc aici de cuplul pe care la vremea respectivă Crin Antonescu îl făcea cu Victor Ponta în celebra USL.

Astfel, pentru câteva luni în 2014, Crin Antonescu a părut candidatul cu şansele cele mai mari la câştigarea fotoliului prezidenţial. Chit că tocmai pierduse suportul pesedist, iar PNL-ul era din ce în ce mai mult umbra partidului care a părut să fie odată.

Să ne aducem aminte. Este important.

În octombrie 2009, Guvernul pedelist Boc cădea în urma unei moţiuni de cenzură iniţiată de opoziţia de atunci, reprezentată de PSD, PNL, UDMR şi minorităţi.

În locul lui Emil Boc, propunerea opoziţiei a fost popularul primar al Sibiului. Care, de altfel, era perceput ca fiind un politician independent, deşi candidase la alegerile europarlamentare sub sigla PNL. Traian Băsescu a refuzat însă propunerea, în timp ce Geoană îl acuza pe Crin Antonescu că îl foloseşte pe Iohannis pe post de agent electoral, iar acest contracara spunând că Iohannis nu este genul de om care să se lase folosit.

Asta nu l-a împiedicat totuşi pe Geoană să se vadă cu Klaus Iohannis. O întâlnire la care UDMR a anunţat că nu participă, iar Antonescu şi-a trimis reprezentanţi, justificând o vizită electorală la Cluj. La două săptămâni distanţă, în Parlament, PSD, PNL, UDMR şi minorităţile aveau să voteze declaraţia prin care îi cereau preşedintelui Băsescu să accepte nominalizarea lui Klaus Iohannis pentru funcţia de prim-ministru.

Şi tot în tumultuosul an 2009, Crin Antonescu candida la prezidenţiale, în tandem cu Klaus Iohannis, cel pe care îl propunea viitorul său premier în cazul unei victorii.

În februarie 2013, Klaus Iohannis avea să reapară în forţă în atenţia publică, devenind prim-vicepreşedintele PNL. A urmat o nouă propunere a sa ca premier şi, în final, neaşteptata şi misterioasa retragere a lui Crin Antonescu, aflat în plină glorie, de la candidatura la prezidenţiale, lăsându-l în locul său pe nimeni altul decât pe…Klaus Iohannis.

Cel care, în câţiva ani, trecuse de la imaginea fresh, de încredere şi ultrasimpatizată la o imagine plină de multe semne de întrebare şi cu mult mai puţin simpatizată şi de încredere.

De ce aleg să vorbesc tocmai acum despre Crin Antonescu?

Sau, mai precis, despre misterul şi secretele pe care acesta le poartă cu sine?

Pentru că, undeva în aceşti ani trecuţi, atât de tulburaţi de mişcări politice aparent fără sens pentru majoritatea, Crin Antonescu, cel care acum s-a retras de tot din viaţa publică şi pe care lumea aproape că l-a uitat, reprezintă unul dintre punctele cele mai mari de orb din istoria politică post ’89.

Se vorbeşte de ceva vreme de eventuale fraudări ale alegerilor prezidenţiale din 2009.

Un subiect care, dincolo de tonul conspiraţionist pe care îl are, nu poate rămâne indiferent şi, mai ales, nu poate rămâne separat de tot ceea ce din 2009 încoace a însemnat parcursul de putere din România.

Un parcurs din care fac parte şi alegerile prezidenţiale din 2014 sau, mai precis, alegerile făcute de unii înainte de votul popular.

Ori, în acele momente încă neelucidate, elementul principal rămâne Crin Antonescu.

De ce s-a decis sau a decis domnul Antonescu să se retragă atât de brusc dintr-o cursă ce părea în mare parte câştigată, lăsând în locul său, aşa cum spuneam mai sus, un personaj politic net inferior ca imagine si anvergură politice, care a pornit la momentul respectiv într-o cursă aflată la limita câştigului?

Iar dacă nu Crin Antonescu a decis personal să se retragă, având în vedere că poziţia pe care a ocupat-o nu a presupus niciodată decizii univoce şi singulare, cine si mai ales, de ce a decis această eliminare a liderului penelist din linia puterii si, în final, din politică?

Related posts

Atenţie, râul democraţiei este plin de crocodili!

Abstinenta de la vot si inselarea alegatorilor

Cel mai batran dintre apostoli